Streuner Seelen - Rumänische Strassenhunde

05/03/2026

03/03/2026

When I wrote the article "The business of killing street dogs in Romania" on February 13, 2026 (https://streuner-seelen.blogspot.com/2026/02/das-geschaft-mit-der-totung-von.html in german), I have already followed several publications by the veterinarian Emma Stratulat as well as other Romanian animal rights activists and NGOs to the killing camp in Suraia.

Together with other animal rights activists and NGOs, she is one of the "faces" who oppose the current handling of the stray dog ​​problem. There is also a video recording from the Suraia killing camp's security camera, which shows the fate of one dog. So that the dog wouldn't remain nameless, Emma Stratulat named her "Heidi"—she became a symbol of the outcry.
https://www.facebook.com/share/v/1FWKKVGCsz/

The outcry in Romania over the horrific events in Suraia (not an isolated incident) has forced authorities and politicians to take the issue of stray dogs, neutering, and euthanasia more seriously. Discussions and demonstrations have already taken place in various cities (Bucharest, Cluj, and others).

Since this issue is something I personally care about, I asked Emma Stratulat for an interview, and here it is:

Q: Would you please briefly introduce yourself and how you got involved in animal welfare?

Ever since I was a child, I’ve been deeply connected to animals. I understood very early what abandonment and suffering meant for them in our country and it affected me profoundly. I remember
dreaming that one day I would sterilize every animal in the world so that suffering would never exist again, maybe a childish dream, but a sincere and powerful one. This desire to protect animals shaped
my entire path. I always knew what I wanted to become and that pushed me to choose veterinary medicine. Becoming a veterinarian allowed me to help them directly and later I founded the association I represent today. For me, animal welfare has never been just an option, it has always been my purpose.

Q: How did you become aware of the Situation at the Suraia killing camp? Were there any prior suspicions that legal regulations were not always being followed?

I became aware of the Suraia killing camp through reports from fellow activists and disturbing social media posts. There had long been whispers in the animal welfare community about irregularities and a lack of transparency in certain shelters, but the extent of the violations at Suraia was only revealed when direct evidence surfaced.

Q: Perhaps my information is incorrect, but I always assumed that shelters with kill shelters also work together with NGOs from Romania and foreign countries so that some dogs could be rescued before the 14-day waiting period expired. Is it known whether Lazar's business model involved any such agreements with NGOs, and if any dogs ever left there alive in this time?

Based on available information, Lazar’s business model focused more on contracts with local authoritiesthan on collaborating with NGOs. Very few dogs, if any, were released or rescued before the 14-day period expired. Most were kept in poor conditions and euthanized once the legal waiting period ended.

Q: Can you say how many dogs from Suraia were rescued by Romanian animal rights activists and NGOs after the camp was closed?

Around 205 dogs were taken out of Suraia after the facility was shut down, though it’s possible the real number was even higher. What we do know for sure is that the vast majority of the dogs rescued were sick, many of them suffering from severe infections, parasitic diseases and overall extremely poor health conditions. Most were in a critical state and required immediate, intensive veterinary care.

Q: I read on social media that many dogs are sick; can you tell me anything about that and what illnesses they are?

Many dogs rescued from Suraia were suffering from diseases such as distemper, parvovirus, mange and severe malnutrition. Some also had untreated injuries and chronic infections due to the neglectful conditions.

Q: After the images and reports about us at the Suraia death camp became public, it felt like a cold horror, and many social media posts conveyed despair, anger, and frustration, but also a nascent spark of hope that perhaps the time has finally come for something to change on a political level. What's your take on this?

The public outcry was immense: people were horrified and demanded accountability. While frustration and anger were palpable, there’s a growing hope that this scandal will finally push authorities to reform the system and enforce stricter oversight.

Q: I read that the dogs didn't receive "humane euthanasia", but rather deadly-injections without sedation. What information do you have on this?

Eyewitnesses and whistleblowers reported that many dogs were euthanized without sedation, causing immense suffering. Unfortunately, this is not an isolated case; lack of proper protocols is a widespread problem in many shelters (private and public ones).

Q: How great is the hope that something will change in the "street dog management" system? Specifically, that there will be more transparency and government oversight?

I’m cautiously optimistic. The situation at Suraia has put pressure on the authorities and there’s a realchance for improvement, but it will require sustained public attention and continued advocacy.

Q: How could people from foreign countries support you and the many other animal welfare NGOs in Romania? Is there perhaps a central place where one can donate towards veterinary costs, special food, etc.?

Foreigners can support Romanian animal welfare NGOs by donating directly through each organization’s official website, sharing their campaigns or supporting adoption and fostering efforts. There is no central donation platform, as NGOs fundraise independently and promote their work individually. For example Asociația Kola Kariola, Asociatia Ramses, Asociatia Save our Paws each collect donations on their own websites and communicate updates directly to their supporters.

Q: In Germany, we often hear about "kill shelters," but these are actually municipal animal shelters. Could you please briefly explain how they differ from privately run animal shelters?

Municipal kill shelters are funded by local governments and are required by law to hold stray dogs fora waiting period (usually 14 days) before euthanasia. Privately run shelters, on the other hand, are typically run by NGOs or individuals and focus on rescue, rehabilitation, and rehoming, with euthanasia only as a last resort( or should be like this).

Q: Are there any estimates or information on how many more killing camps, similar to the one in Suraia, still exist? Since these "private killing camps" have contracts with municipalities and are financed through tax revenue, are these municipalities and cities
not obligated to disclose this information?

Exact numbers are hard to come by due to lack of transparency. Many municipalities contract out to private operators, but details are not always publicly disclosed, despite the use of taxpayer money. Activists are pushing for full transparency and public accountability.

---

A heartfelt thank to you Emma Stratulat and the many other animal rights activists and NGOs who are so active and dedicate themselves so much to the dogs every day. And thank you for taking the time for this interview.

I sincerely hope that the authorities have also realized that this business model only lines the pockets of those who run these killing stations – at the expense of the dogs who are subject to suffering, torment, and pain. Because with public funds, lives could be saved through numerous large-scale spay/neuter campaigns, education, registration (microchipping), and other initiatives, all without killing.

Tom van den Abbeele-Pedall
Autor / Podcaster
Engelskirchen/Germany

https://streuner-seelen.blogspot.com/
https://www.youtube.com/

27/02/2026

Die rumänischen NGOs setzen sich weiter in Diskussionsrunden mit der Politik über die Politik/Vorgehensweise mit den Strassenhunden auseinander, besonders was proivat geführte Tötungsshelter angeht.

24/02/2026

Leider ist ein zunehmender Rückgang der Spendenbereitschaft für die Ukraine aus der Zivilgesellschaft feststellbar. Zusammen mit Herrn Kiesewetter spreche ich im Rahmen des Ukraine-Tierschutz-Podcasts über diese Problematik. Aber auch über , Tiere an der Front und was die u.a. nötig hat.

https://www.youtube.com/watch?v=N9j2iZluBCI

Leider ist ein zunehmender Rückgang der Spendenbereitschaft für die Ukraine aus der Zivilgesellschaft feststellbar. Zusammen mit Herrn Kiesewetter von der CD...

24/02/2026

In vielen Städten Rumäniens sind am 22.02.2026 rumänische NGOs und Tierschützer gegen die Tötung von Strassenhunden auf die Strasse gegangen. Anlass waren die Veröffentlichungen von Aufnahmen aus Tötungssheltern, die grausame Behandlung der Tiere offenlegen. Hierüber habe ich bereits in dem Artikel vom 13.02.2026

Nur große Kastrationskampagnen helfen und daher bitte unterstützt rumänische NGOs vor Ort!

Der rumänsiche Staat muss auch einsehen, dass zudem steuerlich finanzierte Kastrationskampagnen zudem günstiger sind, als Tötungen. Dies belegen auch die Zahlen.

24/02/2026

one of the Hells for dogs

Un alt reflector asupra cazului Suraia. Acest text nu e o invitație la vrajbă, ci una la oglindă.

Tartorul de la Suraia e medic veterinar. În România, există 5 facultăți de medicină veterinară, deci câteva sute bune de profesori în aceste instituții, indiferent de gradul și titlul celui care predă.
În România, există un organism profesional oficial al medicilor veterinari - Colegiul Medicilor Veterinari/ CMV - și cel puțin 5 a*ociații profesionale mari, „specializate”: AGMVR, AMVAC, AVER, SRDV, AMVS. Alte câteva sunt a*ociații profesionale mici sau medii, și mai specializate.
România are 42 de direcții sanitar-veterinare, instituții fundamentate pe medicina veterinară și brațul din fiecare județ al ANSVSA, autoritatea națională supremă a animalelor. Marea majoritate a angajaților din aceste direcții sunt medici veterinari. Mulți dintre ei sunt tată cu fiu, noră cu ginere, cumetri, mătuși, prieteni. Foarte mulți sunt acolo de dinainte de '89. Oricum ar fi, ei au atribuții directe de control și sancționare a încălcării legii.
România are aproximativ 10.000 de medici veterinari înscriși în colegiul de specialitate, din care sunt activi aproape 9000. Din ei, câteva zeci bune lucrează în adăposturi care ucid sau au ucis câini. Da, și la Cluj-Napoca. Echipa care conduce azi adăpostul public clujean, unde nu se mai ucid câini, este aceeași care ucidea câini acum douăzeci de ani, neclintită.
România are un minister de interne, adică polițiști, cu birouri de poliție a animalelor. Mai are poliții locale. Procurori, judecători. Adică, România are mii de medici veterinari - oameni care au jurat profesional că vor apăra animalele - și zeci de mii de oameni însărcinați să apere aceste animale, câinii, adică legea.
Cu toate astea, în România, câinii sunt chinuiți, umiliți, schingiuiți și uciși în adăposturi publice sau private, plătite din bani publici, de treizeci de ani, după zecile de ani de dinaintea Revoluției. [Pe atunci, înainte de Revoluție, „ecarisajul” și „ecarisarea” (adică stârpirea câinilor) erau politici publice oficiale, consemnate chiar în volume de educație chinologică.]
Situația de la Suraia e „fericită” pentru că a existat o filmare. În zeci de alte locuri, se întâmplă aceleași lucruri, nefilmate. Despre câteva dintre ele am vorbit și noi, de-a lungul timpului, aici sau în documente oficiale trimise te miri pe unde: puii de câine arși de vii în cuptorul adăpostului public de la Turda. Medicul veterinar, prieten cu primarul și cu toată conducerea DSV Cluj. Câinii culeși morți din țarcuri și aruncați în tomberonul care nu se mai închidea de plin, la Onești. Medicul veterinar, vânător și prieten cu DSV Bacău. Adăpostul privat, dar plătit public, Lancrăm, baronul la câini al Transilvaniei: doi medici veterinari, tată și fiu, amândoi directori la DSV Alba. Nevasta, înalt funcționar la prefectură. 261 de contracte în valoare de 7.790.180 lei / 1.558.036 euro. Anul trecut, adăpostul a fost închis cu poliția, Curtea de conturi și televiziunea, după sute de sesizări și reclamații. Totuși, ultimul contract al a*ociației, înregistrat în SICAP, e de săptămâna trecută, 11 februarie 2026. Trebuie capturați 120 de câini x 1000 lei „bucata”. „În caz de urgență în afara acțiunii de capturare programată, tariful se majorează cu 50%.” (link în comentariu)

Nu se întâmplă o dată sau de două ori, se întâmplă cronic, continuu, mereu. Numitorul comun e, fără excepție, banul public. Ecuația e simplă și nici măcar nu e ecuație, e aritmetică de copii: ca să poți băga în adăpost câinii pentru care primești bani azi, trebuie să omori câinii pe care i-ai băgat în adăpost ieri. Cu cât ești mai prieten cu mai mulți (primari, politicieni diverși, DSV-iști), cu atât primești mai multe contracte. Fiecare câine costă 1000-2000 lei. Dacă ai 10 contracte de îndeplinit pe lună a câte 50-300 de câini, în ce ritm și în ce fel trebuie să omori ca să încapă în fiecare zi alții și să poți încasa banii?
De când au apărut rețelele sociale, timpul a reușit să strângă în grupurile „de câini” mii de filmări de neprivit, fotografii oribile, procese pierdute, sesizări fără răspuns, răspunsuri că nu s-au constatat nereguli. Mult înainte de rețele, începând din anii ‘90, cantitatea acestor „dovezi” e de nemăsurat și copleșitoare. Zeci de a*ociații și sute de persoane particulare au vorbit, vorbesc, au arătat, arată, au cerut, cer.
Și totuși, e greu și anevoie să faci o listă cu măcar 100 de medici veterinari care, în ultimii treizeci de ani, să fi vorbit despre abuzurile inimaginabile și continue asupra câinilor. Și mai puțini care să fi stat în fața unui adăpost ucigaș în așteptarea dreptății, a rațiunii, a civilizației sau măcar a bunului simț.
Doctorița Emma Stratulat e unul din acești medici veterinari.
În 2024, a fost doctorița .
Aritmetică de copii: o jumătate de medic veterinar pe an.

24/02/2026

Este 28 martie 2025. O zi de vineri.
Lazăr Daniel pornește din nou la capturări.

Destinația: comuna 01 Decembrie, județul Ilfov.

Nu este prima dată. În 17 ianuarie, la doar două zile după semnarea contractului cu ei , au fost deja ridicați 41 de câini. În 7 martie, încă 9. Acum, din nou.

În această zi, sunt capturați 50 de câini.
Dintre ei, 49 sunt pui sugari. De 7–8 zile. De două săptămâni. Cel mult trei. Pui care abia deschid ochii.

Sunt luați cu crosa sau cu tranchilizant. Îngrămădiți în mașină. Asta spun procesele verbale.

Pentru că Bragadiru este aproape, urmează și Bragadiru. Zeci de sugari.
Apoi Valea Lupului, Iași.
Apoi Măgura, Bacău.
Încă pui. Încă adulți.
O singură zi, un om.

La finalul zilei, mașina este plină. Peste 100 de câini, majoritatea sugari, transportați sute de kilometri prin țară.

O parte dintre puii capturați în 01 Decembrie mor până a doua zi. După drumuri lungi, frig, stres, lipsă de îngrijire adecvată.

Conform registrelor, o mare parte sunt apoi eutanasiați la 21 de zile calendaristice. Exact când împlinesc o lună de viață.

Acești pui nu au fost văzuți fizic , fotografiati sau in adapost . Intrau zilnic în registre, ca regulă. Dar fizic, nu i-a văzut nimeni.

Revenind la comuna 01 Decembrie:
în doar trei zile de capturări, din ianuarie până în martie, au fost predați către Vetmedan aproximativ 100 de câini.
Dintre ei, peste 75% erau sugari. 2 din cei 100 au fost adoptați. Restul și-au găsit sfârșitul la Vetmedan.

Întrebarea este simplă:

Este comuna 01 Decembrie mai sigură astăzi?

După ce zeci de pui de 7–14 zile au fost ridicați și trimiși la sute de kilometri distanță?
După ce s-au plătit aproximativ 20.000 de euro pentru aceste capturări?

A verificat cineva ce s-a întâmplat cu puiii care au murit a doua zi?
Au fost decontați ca și cm ar fi stat 14 zile, conform contractului?
Sau nu a mai contat?

Sunt cifre.
Sunt întrebări care așteaptă răspuns.
Dacă ei nu ni le dau, le cerem în stradă.

Asociatia Save our Paws
Kola Kariola
Asociatia Ramses
Dreptate pentru Animale
Câini Fără Stăpân
Namaco Animal and Humane Help Rescue
Tudor-Tim Ionescu
Snoop.ro

Protest împotriva hingherilor și a autorităților! Câinii nu sunt marfă. Vetmedan nu e un caz izolat

22/02/2026

Ein sehr guter Artikel von Snoop.ro / Autorin Medea Stan vom 16.02.2026, hier nur der Leitsatz. Im Artikel (per Google sehr gut übersetzbar), den ich weiter unten verlinkt habe, werden Zusammenhänge und Verstrickungen offen gelegt, wie die "Tötungsindustrie" funktioniert:

"Euthanasie als Unternehmen: Zehntausende Hunde getötet für Millionen von Euro, öffentliche Gelder, unter den Augen der Behörden

Mehr als 64.000 Hunde wurden in den letzten drei Jahren in Rumänien eingeschläfert, und die Hälfte von ihnen hat vier Tierärztehäuser erreicht, die das Verfahren zu einem Geschäft gemacht haben. Mindestens € 9 Millionen öffentlicher Gelder summieren Verträge, die von Unternehmen und Verbänden erworben wurden, die an der Erfassung und Einschläferung von streunenden Hunden beteiligt sind, einschließlich gesunder Hunde. Das geltende Gesetz fördert die Sterbehilfe von Hunden auf nationaler Ebene, argumentiert die Zivilgesellschaft. "

https://snoop.ro/eutanasia-ca-afacere-zeci-de-mii-de-caini-ucisi-pe-milioane-de-euro-bani-publici-sub-ochii-autoritatilor/

Peste 64.000 de câini au fost eutanasiați în România în ultimii trei ani, iar jumătate dintre ei au ajuns în patru adăposturi ale unor veterinari care au transformat procedura într-o afacere. Cel puțin 9 milioane de euro din bani publici însumează contractele câștigate de firme și a*o...

22/02/2026

:'(

Tomorrow we are going to Bucharest.
To be part of a peaceful protest outside the Palace of the Parliament 🇷🇴

**Update** 26/02 **
Please use your voice 🙏🏼🚨
https://www.facebook.com/share/p/1AuPZsX3PR/?mibextid=wwXIfr

We are going because 15,000 souls died without a voice in the shelter in Suraia.

We are going because what happened there was Evil. It was barbaric. It was neglect. It was suffering. It was torture. It was kept silent.

At the shelter, dogs were kept in conditions no living being should endure. Starvation. Disease. Fear. No transparency. No accountability. And thousands paid with their lives by being murdered.

We are going because they cannot stand there themselves.

We are going because public money is funding these evil acts — and that means public responsibility.

We are going because cruelty hidden behind gates and contracts is still cruelty.

We are going because Romania cannot call itself civilized while animals die unseen in such facilities.

We stand for:
– Transparency in shelters
– Independent monitoring
– Enforcement of animal welfare law
– Investment in sterilisation, not killing
– Accountability for those responsible

We are going to Bucharest to say clearly: enough.
Enough silence.
Enough excuses.
Enough deaths behind closed doors.

They died without a voice.
We are their voice.

If you’re in Romania..
I urge you to go.. be a voice for those who never had one 💔

For our family outside of Romania, we wish you were here and know you will be in spirit 🙏🏼