https://www.facebook.com/125507360650869/

Autism WestVlaanderen, izegem, Izegem (2026)

21/09/2026

Super Mămici ♥️♥️♥️

18/09/2026

Vreau să vă povestesc ceva, poate pentru că una dintre voi are nevoie astăzi să audă că se poate. ❤️
🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩
Am un copil cu autism, iar de la 1 septembrie fetița mea a început o școală de tip 2. Până atunci, aveam o școală de tip 9 la doar 1 km de casă, dar, din cauza locurilor limitate, am fost nevoită să o înscriu la o școală aflată la aproximativ 12 km.
Pe 28 august am aflat, cu doar câteva zile înainte de începerea școlii, că fetița mea urma să petreacă aproximativ 2 ore și 15 minute în autobuz, pentru a ajunge la școală. 😔
Asta însemna trezirea la 5:30 dimineața, autobuzul la 6:06, școala până la ora 16:00 și sosirea acasă în jurul orei 18:10.
Pentru un copil cu nevoi speciale, pentru un copil care are nevoie de rutină, odihnă și stabilitate, mi s-a părut enorm.
Și atunci am spus: NU. Nu voi accepta pur și simplu situația.
M-am interesat, am discutat cu un avocat și am început să aflu care sunt drepturile copilului meu. Am cerut informații, am cerut răspunsuri și am început să insist.
Un lucru pe care vreau să vi-l spun și vouă: nu vă mulțumiți doar cu discuțiile telefonice. Cereți răspunsurile în scris.
Dacă vă aflați într-o situație asemănătoare, informați-vă cu privire la drepturile copilului vostru și, dacă este necesar, discutați cu medicul de familie sau cu specialistul copilului despre impactul pe care un asemenea program îl poate avea asupra lui. Un document medical poate explica oficial de ce un anumit program de transport nu este potrivit pentru copil.
Trimiteți cererile în scris și cereți răspunsuri în scris. La telefon se pot spune multe lucruri și uneori rămân doar vorbe. În scris, însă, există o urmă clară a ceea ce a fost solicitat și a răspunsului primit.
Și apoi mi-a venit o idee: să vorbesc cu presa. 😁
Am dat un interviu unui ziar. Reporterul a venit acasă, ne-a ascultat povestea, ne-a fotografiat și, câteva zile mai târziu, am ajuns chiar pe prima pagină.
Unii poate vor spune că ne-am făcut de râs. Alții poate vor spune că nu trebuia să fac asta.
Eu spun doar atât: fiecare este liber să creadă ce vrea. 😁❤️

Pentru mine, important a fost rezultatul.
La doar câteva ore după publicarea articolului, fetița mea și încă câțiva copii au primit un microbuz suplimentar, destinat copiilor care locuiesc mai departe.
Iar acum...
🚌 Autobuzul vine la ora 8:00.
Da, ați citit bine: 8:00! 😁❤️
Nu 6:06.
Asta înseamnă că datorită acestei lupte, și alți câțiva copii nu mai trebuie să se trezească la 5:30 dimineața.
Și asta este partea care mă bucură cel mai mult. ❤️
Nu am făcut-o doar pentru fetița mea.
Am făcut-o pentru că, uneori, atunci când un părinte spune „nu mai pot accepta asta”, schimbarea care apare poate ajuta și alți copii.
Așa că vreau să vă spun vouă, mamelor:

NU VĂ LĂSAȚI! ❤️

Informați-vă. Întrebați. Cereți explicații. Cereți răspunsuri în scris. Cereți sprijin. Vorbiți cu medicii, cu specialiștii, cu avocații atunci când este nevoie. Și, dacă simțiți că nu sunteți ascultate, căutați alte modalități de a vă face auzite.

Poate vă vor spune că „asta este situația”.
Poate vă vor spune să acceptați.
Poate vă vor spune că nu se poate.
Eu am auzit toate aceste lucruri.
Dar am refuzat să cred că „nu se poate” este întotdeauna ultimul răspuns.
Pentru copiii noștri trebuie să fim vocea lor atunci când ei nu se pot face singuri auziți. ❤️
Nu trebuie să ne fie rușine să luptăm pentru ceea ce considerăm că este bine pentru copiii noștri.
Uneori trebuie să insistăm.
Uneori trebuie să batem la mai multe uși.
Uneori trebuie să spunem „NU” atunci când toți ne spun „acceptă”.
Și uneori... o mamă care nu renunță poate schimba ceva nu doar pentru copilul ei, ci și pentru alți copii. ❤️

Nu renunțați la luptă. Pentru ei merită până la capăt. ❤️🙏

01/09/2026

🎒❤️ Prima zi de școală…

Pentru unii copii înseamnă emoții, ghiozdănel nou și nerăbdarea de a-și revedea colegii. Pentru copiii cu autism, poate însemna și curaj, pași mici, adaptare și multă răbdare.

Dar, dincolo de orice diferență, fiecare copil are dreptul să învețe, să fie acceptat, să fie înțeles și să se simtă în siguranță. 🌈

Astăzi să le fim aproape tuturor copiilor
🧩🧩🧩cu blândețe, încurajare și inimile deschise. Pentru că fiecare început este o poveste, iar fiecare copil merită să-și scrie propria poveste. 📚✨

Un an școlar binecuvântat tuturor copiilor! ❤️

25/08/2026

🧩🧩Începe școala. Începe și cu empatie.🧩🧩🧩

🧩🧩🧩Școala va începe în curând. 🙂
Înainte de rechizite, uniforme și ghiozdane noi, vă rugăm să le oferiți copiilor dumneavoastră 5 minute pentru o lecție care nu se predă în nicio carte: lecția despre oameni.
🧩🧩🧩Spuneți-le că există copii care sunt diferiți. Copii cu autism, ADHD, ADD, DSD sau alte particularități. Copii care poate vorbesc altfel, se mișcă altfel, învață altfel, reacționează altfel sau au nevoie de mai mult timp pentru lucruri care nouă ni se par simple.
Spuneți-le că diferența nu este o invitație la batjocură. Este o invitație la înțelegere.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩
Învățați-i că un copil care nu poate sta liniștit nu este „obraznic” doar pentru că mintea lui funcționează diferit.
Că un copil care evită privirea poate să nu fie „nepoliticos”.
Că un copil care are o criză nu este „răsfățat”.
Că un copil care repetă anumite gesturi nu este „ciudat”.
🧩🧩🧩Că un copil care are nevoie de sprijin nu este mai puțin inteligent, mai puțin valoros sau mai puțin demn de prietenie.
Spuneți-le că un copil foarte înalt sau foarte scund, mai plinuț sau foarte slab, cu pielea mai închisă sau mai deschisă, cu haine de firmă sau cu haine purtate de frați, nu este o glumă.
Nu este nimic rușinos să porți aceiași pantofi mai multe zile.
🧩🧩🧩Un ghiozdan vechi poate purta în el aceleași visuri mari ca unul nou.
Iar un copil care nu are aceleași posibilități materiale ca ceilalți nu are mai puțină valoare.
Învățați-i să nu arate cu degetul.
Să nu imite un copil pentru a-i face pe ceilalți să râdă.
🧩🧩🧩Să nu transforme o dizabilitate, un diagnostic, o particularitate fizică sau o situație familială într-o poreclă
Pentru că ceea ce pentru un copil este „doar .o glumă” poate fi, pentru altul, rana pe care o va purta ani întregi.
Și, mai ales, spuneți-le un lucru simplu:
„Dacă vezi un copil diferit, nu râde de el. Întreabă-te dacă nu cumva are nevoie de un prieten.”
Copiii nu se nasc știind să judece.
Ei învață de la noi.
Așa că, înainte să-i învățăm să scrie, să calculeze și să ia note bune, să-i învățăm să fie buni.
🧩🧩🧩Pentru că școala ar trebui să fie locul în care copiii învață despre lume, nu locul în care un copil învață că trebuie să-i fie rușine că este el însuși. ❤️
Vorbiți cu ei. Cele 5 minute de azi pot schimba copilăria altui copil mâine.♥️
Distribuiți să ajungă la cat mai multi
Părinți ✔️✔️✔️✔️✔️✔️

18/08/2026

# De vorbă cu psihologii Albu – o nouă serie la Radio Belgia

Radio Belgia pregătește o nouă serie de conversații dedicate sănătății mintale și schimbărilor prin care trecem atunci când ne construim viața într-o altă țară.

**„De vorbă cu psihologii Albu”** îi aduce în fața publicului pe **Alina Albu și Mihai Albu, psihologi și psihoterapeuți români care trăiesc și lucrează în Belgia**.

Alina Albu este psiholog și psihoterapeut Gestalt integrativ, cu drept de practică autonomă. Lucrează cu adulți și adolescenți și privește omul în contextul său de viață, ținând cont de experiențe, relații, mediu și schimbările prin care trecem.

Mihai Albu este psiholog și psihoterapeut, cu experiență în psihoterapie adleriană, Gestalt integrativ, terapie prin artă și studii de gen. Abordarea sa urmărește omul dintr-o perspectivă largă, personală, socială și emoțională.

Seria va aborda teme apropiate de viața românilor din diaspora și nu va urma o listă rigidă de episoade. Subiectele vor fi alese în funcție de realitatea comunității și de întrebările primite de la public.

Printre temele de discuție se vor regăsi adaptarea într-o țară nouă, schimbarea statutului profesional, singurătatea, relațiile de cuplu, copiii care cresc între două culturi, relația dintre părinți și copii, stresul, apartenența, identitatea și sănătatea mintală în viața de zi cu zi.

# # Participă la discuție

Ai o întrebare pentru Alina și Mihai sau un subiect despre care crezi că ar trebui să vorbim?

Poți contacta Radio Belgia prin:

**Telefon / WhatsApp:** +32 469 40 11 70
**E-mail:** [email protected]

Poți trimite mesaje text sau vocale. Dacă dorești, întrebarea poate fi prezentată în emisiune fără publicarea numelui.

Seria are caracter informativ și educațional și nu înlocuiește evaluarea psihologică, diagnosticul sau psihoterapia individuală.

**De vorbă cu psihologii Albu**
Conversații despre viață, relații și schimbările prin care trecem departe de casă.

La Radio Belgia.

13/08/2026

Autismul nu este o luptă pe care o duce doar copilul. Este o călătorie pe care o duce întreaga familie.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩În spatele unui diagnostic de autism se află, de multe ori, mii de întrebări, nopți nedormite, temeri și un drum pe care nimeni nu și l-a imaginat. Este o luptă cu necunoscutul, cu propriile frici, dar și cu o societate care, uneori, judecă înainte să înțeleagă.
🧩🧩🧩🧩🧩Apoi vine acceptarea. Nu acceptarea ca renunțare, ci acceptarea ca început. Înseamnă să vezi copilul dincolo de diagnostic, să-i descoperi lumea, ritmul, sensibilitățile și felul unic în care comunică și iubește.
🧩🧩🧩🧩🧩Terapia devine parte din acest drum. Fiecare pas înainte poate părea mic pentru ceilalți, dar pentru o familie poate însemna o victorie uriașă: un cuvânt, un gest, o privire, o abilitate nouă, o zi în care ceva ce părea imposibil devine posibil.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩
Dar terapia nu este suficientă dacă societatea nu învață să accepte. Copiii cu autism nu au nevoie doar de specialiști. Au nevoie de răbdare, de incluziune, de școli care să-i înțeleagă, de oameni care să nu-i privească diferit și de o comunitate care să le ofere locul pe care îl merită.
Autismul nu trebuie privit prin prisma limitelor, ci prin prisma potențialului.
Să nu mai întrebăm „De ce este diferit?”, ci „Cum putem să-l înțelegem?”.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩Să nu mai judecăm comportamentele pe care nu le cunoaștem.
Să nu mai excludem ceea ce nu înțelegem.
Pentru că, dincolo de autism, există un copil. Un copil care are nevoie să fie văzut, auzit, iubit și acceptat
Iar uneori, cea mai importantă terapie dintre toate este acceptarea.♥️

12/08/2026

🧩🧩🧩Zilele trecute am văzut în mediul online o mămică ce povestea, într-un videoclip, că se gândește să plece din Germania pentru că Protecția Copilului o presează cu vizite și îi este teamă că i-ar putea fi luat copilul.
🧩🧩🧩Nu vreau să judec un părinte și nici să pretind că știu ce se întâmplă în spatele ușilor unei familii. Dar povestea m-a făcut să mă gândesc la ceva despre care se vorbește prea puțin: acceptarea diagnosticului copilului nostru.
🧩🧩🧩Vorbim despre un copil de 13 ani, cu autism și dificultăți importante de dezvoltare și adaptare. A schimbat cinci grădinițe până când a reușit, în cele din urmă, să se integreze cât de cât într-una. A avut o evoluție școlară foarte dificilă, a repetat de două ori clasa a V-a, deși, conform vârstei, ar fi trebuit să fie deja în clasa a VII-a, și chiar și cu sprijin continuu îi este greu să țină pasul cu ceilalți copii.
🧩🧩🧩A ajuns într-o școală specială, unde are inclusiv o persoană care îl poate ghida atunci când nu știe cm să gestioneze anumite situații. I s-au prescris și medicamente pentru problemele de concentrare. Au fost administrate o perioadă, apoi oprite pentru că mama a considerat că sunt toxice și îi fac rău. La insistențele școlii au fost reluate, iar ulterior familia ar fi ajuns să spună că medicamentele sunt administrate, deși nu erau.
🧩🧩🧩La sfârșitul anului școlar, familia a fost informată că băiatul nu reușește să țină pasul cu nivelul clasei și că, din septembrie, ar urma să fie transferat într-o școală destinată copiilor cu dizabilități intelectuale, unde ar putea primi un sprijin adaptat nevoilor lui.
🧩🧩🧩Iar apoi a venit anunțul unei vizite din partea Protecției Copilului. Și frica.
Dar poate că aici este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții: de ce ne sperie atât de tare ajutorul atunci când copilul nostru are nevoie de el?
🧩🧩🧩A accepta diagnosticul copilului nu înseamnă să renunți la el. Nu înseamnă să-l consideri mai puțin valoros. Nu înseamnă să-i limitezi viitorul.
🧩🧩🧩Din contră.🧩🧩🧩

Acceptarea este primul pas spre a-l putea ajuta cu adevărat.
🧩🧩🧩Un diagnostic nu schimbă copilul pe care îl iubești. Îți explică, însă, de ce anumite lucruri sunt mai grele pentru el. Îți arată unde are nevoie de sprijin, de răbdare, de terapie, de educație adaptată și de oameni care să știe cm să-l ajute.
Și da, cred că este greșit ca un părinte să refuze, din teamă sau din negare, dreptul copilului său la educație și la dezvoltare. Un copil nu trebuie să fie obligat să se potrivească într-un sistem care nu i se potrivește. Sistemul trebuie adaptat, atât cât este posibil, nevoilor copilului.
Copiii cu dizabilități sunt tot copii.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩
Au nevoie să fie iubiți.
Au nevoie să fie încurajați.
Au nevoie să fie educați.
Au nevoie să fie respectați.
Au nevoie să li se ofere șansa de a deveni cea mai bună versiune a lor, nu versiunea pe care ne-am imaginat-o noi înainte de diagnostic.
🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩🧩
Și da, cineva îi iubește. Cineva se bucură de fiecare progres al lor. Cineva este mândru de ei atunci când reușesc ceva ce pentru alți copii pare simplu.
Poate că trebuie să învățăm să nu mai privim dizabilitatea ca pe o rușine, o tragedie sau un eșec al părintelui.
Nu trebuie să fim perfecți. Copiii noștri nu trebuie să fie perfecți.
Există loc sub soare pentru toată lumea.
♥️Iubiți-vă copiii așa cm sunt, nu așa cm v-ați imaginat că vor fi.
Iar dacă există un diagnostic, nu vă luptați cu el ca și cm acceptarea lui ar însemna că vă abandonați copilului.
Acceptați situația. Înțelegeți-o. Cereți ajutor. Căutați soluțiile potrivite.
Pentru că primul pas spre a-ți putea ajuta copilul nu este să demonstrezi lumii că nu are nicio problemă.
Primul pas este să accepți realitatea lui și să fii lângă el în drumul pe care îl are de parcurs.

09/06/2026

🧩Violența în școli începe din ce în ce mai devreme, iar acest lucru ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri. Copiii nu se nasc agresivi. Ei învață din ceea ce văd, din ceea ce li se permite și din limitele care le sunt sau nu le sunt impuse acasă.
🧩Educația nu înseamnă doar note bune și activități frumoase. Înseamnă respect, empatie, autocontrol și înțelegerea faptului că nu ai dreptul să lovești pe nimeni, indiferent de situație. Din păcate, atunci când lipsesc comunicarea dintre părinți și copii și limitele sănătoase, consecințele le suportă alți copii nevinovați.
🧩Ieri, fetița mea, care are o formă severă de autism și învață într-o școală specială, a plecat într-o excursie la Delfinariul din Bruges. S-a trezit de dimineață plină de entuziasm și nerăbdare. Am pregătit pachețelul, i-am împletit codițele și am îmbrăcat-o lejer, ca să se poată bucura de plimbare, de parc și de delfini alături de colegii ei.
🧩Am dus-o la tren și urma să o iau după-amiază din gară. Toată ziua mi-am imaginat că se distrează și că va veni acasă cu amintiri frumoase.
🧩Dar când a coborât din tren, era șocată. Abia putea vorbi printre lacrimi și îmi spunea doar: „Mă doare capul...”. Am crezut că este obosită. Când am verificat locul pe care mi-l arăta, am văzut un cucui mare, vinețiu, și un ochi julit. Cu greu a reușit să rostească câteva cuvinte, apoi s-a închis în ea.
🧩Toți ceilalți copii au plecat acasă fericiți. Noi am plecat plângând.
🧩Ajunsă acasă și după ce s-a liniștit puțin, mi-a povestit ce s-a întâmplat. Înainte ca trenul să oprească, un coleg mai solid a vrut să le arate celorlalți cât este de „puternic”. A prins-o de cap și i-a lovit capul de măsuța din tren. Apoi a început să râdă împreună cu un alt coleg.
🧩Este trist și șocant că la o vârstă atât de fragedă un copil poate considera distractiv să rănească un alt copil, mai ales unul atât de vulnerabil.
🧩🧩🧩🧩🧩😓😓😓😓🧩🧩🧩🧩😓😓😓😓🧩
Oameni buni, educați-vă copiii. Învățați-i că puterea nu înseamnă să rănești pe cineva. Învățați-i respectul, empatia și responsabilitatea pentru propriile fapte. Nimeni nu este obligat să suporte comportamente agresive doar pentru că unii adulți aleg să le ignore.
🧩🧩Da, băiatul și-a cerut scuze. Dar scuzele nu șterg frica din ochii unui copil. Astăzi, fetița mea este încă speriată și nu mai dorește să meargă la școală.
😓Iar pentru o mamă, acesta este cel mai dureros lucru dintre toate.

02/04/2026

Astăzi, 2 aprilie 🧩 Ziua Internațională a Conștientizării Autismului 🧩
🧩 nu este o zi de sărbătoare pentru noi.
Este o zi în care, poate mai mult decât oricând, lumea își amintește de copiii noștri.
🧩Noi, părinții copiilor speciali, nu avem nevoie de o zi anume ca să simțim ce înseamnă autismul. Îl trăim în fiecare zi. În fiecare efort, în fiecare pas mic care pentru alții pare nesemnificativ, dar pentru noi înseamnă enorm.
🧩Copiii noștri vorbesc uneori… dar nu sunt întotdeauna înțeleși. Își doresc prietenii… dar nu știu mereu cm să le construiască. Sunt acolo, în mijlocul lumii, dar de multe ori rămân singuri în felul lor.
Și poate cel mai greu nu este diagnosticul…
ci privirile, etichetele, lipsa de răbdare.
De prea multe ori, comportamentele lor sunt judecate, nu înțelese.
🧩De prea multe ori, sunt văzuți ca „problemă”, nu ca oameni care au nevoie de sprijin.
Astăzi nu cerem aplauze.
Nu cerem compasiune de moment.
Ne bucurăm doar că există o zi în care se vorbește despre asta.
O zi în care, poate, cineva alege să înțeleagă mai mult și să judece mai puțin.
Autismul nu trebuie „reparat”.
Copiii noștri nu trebuie schimbați ca să fie acceptați.
Este nevoie doar de mai multă empatie.
Mai multă răbdare.
Mai multă umanitate.
Atât.
Semnat:
Părinții care, în fiecare zi, învață lumea să vadă dincolo de aparențe.
💙

16/03/2026

Există o povară tăcută pe care părinții copiilor speciali o duc zi de zi pe umeri. O povară pe care puțini o văd și și mai puțini o înțeleg cu adevărat. Este lupta continuă pentru copilul tău, pentru drepturile lui, pentru șansa lui la o viață cât mai normală.
În Belgia, realitatea este uneori dureroasă. Pentru copiii cu nevoi speciale există școli speciale
locuri unde ar putea primi sprijinul de care au atât de mult nevoie. Dar locurile sunt puține. Mult prea puține.
Iar atunci când cererea este mai mare decât locurile disponibile, se ajunge la ceva greu de acceptat: tragerea la sorți.
Da… la sorți... a ți citit bine ....
Ca și cm viitorul unui copil ar putea fi decis de noroc. Ca și cm speranța unui părinte ar putea fi pusă într-o urnă și extrasă la întâmplare.
Cum să explici asta unui părinte care deja trăiește cu atâtea griji?
Cum să accepți că destinul copilului tău depinde de un bilet tras dintr-o cutie?
Nu este corect. Nu este normal.
Părinții copiilor speciali duc deja o luptă zilnică.
O luptă cu fricile, cu oboseala, cu terapiile, cu drumurile, cu nopțile nedormite și cu grija permanentă pentru viitorul copilului lor. În fiecare zi încercăm să fim puternici pentru ei, să nu cedăm, să sperăm.
Dar peste toate acestea vine și această nesiguranță. Această presiune psihologică greu de descris. Încă o teamă care apasă pe umerii noștri.
Nu cerem tratament special.
Nu cerem privilegii.
Cerem doar ceva simplu și profund uman: o șansă reală pentru copiii noștri.
Pentru că fiecare copil merită să fie văzut.
Fiecare copil merită să fie ajutat.
Fiecare copil merită un loc unde să învețe, să crească și să fie acceptat exact așa cm este.
Iar părinții acestor copii merită măcar liniștea că societatea nu le întoarce spatele.
Avem deja destule greutăți în viața noastră.
Nu avem nevoie ca speranța copiilor noștri să depindă de noroc.
Sunt vieți. Sunt vise. Sunt suflete care merită o șansă reală...
Voi după cât timp ați prins un loc ..la o școală specială??

Autism WestVlaanderen

21/09/2026

18/09/2026

01/09/2026

25/08/2026

18/08/2026

13/08/2026

12/08/2026

09/06/2026

02/04/2026

16/03/2026

Adres

Telefoon

Website

Meldingen

Contact Opnemen Met De Organisatie

Snelkoppelingen

Delen

Categorie

Verzoek om vermelding te verwijderen