https://www.facebook.com/165422123489307/

Dincolo de rețete - Meer dan recepten, Antwerp (2026)

13/06/2026

DE TIJD VAN DE ABRIKOZEN
🔹 vruchten van de goden • smaak van de zomer • oud verhaal

In de oudheid beschouwden de Grieken de abrikoos, een goud-oranje vrucht met een geurige, zoetzure smaak, als van goddelijke oorsprong. Ze zagen hem als de “nectar van de goden”, een symbool van vitaliteit en jeugd.

🔷 Oorsprong
De abrikoos (Prunus armeniaca), ook wel “Armeense pruim” genoemd, dankt zijn naam aan het feit dat Europeanen lange tijd dachten dat hij uit Armenië afkomstig was, waar hij veel werd aangetroffen en verbouwd. Later toonden botanische studies aan dat de echte oorsprong van de abrikoos in China en Centraal-Azië ligt, waar hij al meer dan 4.000 jaar wordt geteeld.

🔷 Hoe kwam hij bij ons terecht?
Vanuit China verspreidde de abrikoos zich via de Zijderoute naar Perzië, daarna naar Armenië en van daaruit naar Europa, waar hij snel werd gewaardeerd om zijn zoete smaak en intense aroma.

🔷 Wist je dat?
Er bestaan duizenden soorten abrikozen in de wereld, en alleen al in China zijn er meer dan 2.000 lokale variëteiten.

🔷 Gedroogde abrikozen – een oude traditie
In Griekenland en Turkije worden abrikozen al eeuwenlang in de zon gedroogd. Door dit proces worden ze zoeter, geconcentreerder en blijven ze lang houdbaar, waardoor ze een eenvoudig en heerlijk dessert zijn wanneer je zin hebt in iets zoets zonder geraffineerde suiker te gebruiken.

Veel commerciële varianten bevatten sulfieten, additieven die worden gebruikt om de intens oranje kleur te behouden. Ik geef de voorkeur aan abrikozen zonder sulfieten, ook al zijn ze donkerder van kleur, omdat ze natuurlijker zijn.

🔷 Abrikozenpitten
Abrikozenpitten hebben een smaak die lijkt op amandelen, vooral na het roosteren, en worden traditioneel gebruikt in verschillende remedies voor luchtwegaandoeningen. Toch moeten ze met grote voorzichtigheid worden geconsumeerd, omdat ze in grote hoeveelheden giftige stoffen kunnen bevatten.

🔷 Roemeense abrikozenbiscuit
Ingrediënten
10 eieren, 200 g suiker, 10 eetlepels olie, 250 g bloem, 50 g maïszetmeel, sap + rasp van 1 citroen, 1 snufje zout, vanille, gesneden abrikozen

Bereiding
Scheid de eieren. Klop de eiwitten stijf met 100 g suiker en het citroensap. Klop de eidooiers met de resterende 100 g suiker tot een crème en voeg geleidelijk de olie toe.

Spatel de eidooiers door het eiwitmengsel, voeg daarna de gezeefde bloem en maïzena toe met zachte bewegingen van onder naar boven, samen met vanille, zout en citroenschil.

Giet het beslag in 2 ingevette bakvormen (of één grote) bekleed met bakpapier. Voeg de gesneden abrikozen toe en bak op 170–180°C tot de priktest schoon blijft.

Luchtig, aromatisch en licht zuur door de citroen en abrikozen — precies de verfrissende smaak van de zomer.

En jullie, wat maken jullie klaar met abrikozen?

13/06/2026

VREMEA CAISELOR
🔹 fructele zeilor • gust de vară • poveste veche

In Antichitate, grecii îi atribuiau caisei, fructul auriu-portocaliu, cu gust parfumat, dulce-acrișor, o sorginte divină. O considerau un „nectar al zeilor”, simbol al vitalității și tinereții.

🔷Etimologia cuvântului „caisă”
Cuvântul românesc „caisă” provine din turcescul kayısı.

Caisa (Prunus armeniaca), cunoscută și ca „prun armenesc”, își datorează denumirea faptului că europenii au crezut mult timp că provine din Armenia, unde a fost întâlnită și cultivată pe scară largă. Ulterior, cercetările botanice au arătat că originea reală a caisului este în China și Asia Centrală, unde era cultivat de peste 4.000 de ani.

🔷Cum a ajuns la noi?
Din China, caisul s-a răspândit pe Drumul Mătăsii spre Persia, apoi în Armenia, iar de acolo a ajuns în Europa, unde a fost rapid apreciat pentru gustul său dulce și aroma intensă.

🔷 Știai că?
În lume există mii de soiuri de cais, iar numai în China se găsesc peste 2.000 de varietăți locale?

🔷Caisele uscate – o tradiție veche
În Grecia și Turcia, caisele sunt uscate la soare de secole. Prin acest proces devin mai dulci, mai concentrate și se păstrează mult timp, fiind un desert simplu și delicios atunci când ai poftă de dulce, fără a mai consuma zahăr rafinat.

Multe variante din comerț conțin sulfiți, aditivi folosiți pentru a menține culoarea portocalie intensă. Eu prefer caisele fără sulfiți, chiar dacă sunt mai închise la culoare, pentru că sunt mai naturale.

🔷Sâmburii de cais
Sâmburii de cais au un gust asemănător migdalelor, mai ales după prăjire, și au fost folosiți tradițional în diverse remedii pentru afecțiuni respiratorii, însă trebuie consumați cu mare prudență deoarece pot conține substanțe toxice în cantități mari.

🔷Pandișpan cu caise
Ingrediente
10 ouă, 200 g zahăr, 10 lg ulei, 250 g făină, 50 g amidon de porumb, suc + coajă de la 1 lămâie, 1 praf sare, vanilie, caise feliate

Cum il prepar eu
Separ ouăle. Albușurile le bat spumă tare cu 100 g zahăr și sucul de lămâie. Gălbenușurile le bat cu restul de 100 g zahăr până devin cremă si adaug, picurat, uleiul.

Incorporez gălbenușurile in albușuri, apoi făina și amidonul cernute, cu mișcări ușoare de jos în sus, împreună cu vanilia, sarea și coaja de lămâie.

Compoziția o torn în 2 tăvi (sau una mare) unse sau tapetate cu hârtie de copt. Adaug caisele feliate și coc totul la 170–180°C până trece testul scobitorii.

Pufos, aromat și ușor acrișor de la lămâie și caise- exact gustul racoros al verii.

Voi, ce bunatati faceti din caise?

11/06/2026

"Moi et ma fille"
brunch bar-ul care te cucerește în Antwerpen

Pe doamna Simona și pe Oana, fiica ei, le-am cunoscut cu câțiva ani în urmă, la o recepție organizată în Atlas – Casa Integrării. Atunci ne-au întâmpinat cu un bufet care mi-a rămas în minte: salată de boeuf, zacuscă, chifteluțe, prăjituri de casă – toate reinterpretate într-o prezentare modernă, servite în pahare și porții individuale, ca mici aperitive. Era ceva familiar ca gust, dar complet diferit ca prezentare, ceea ce mi-a starnit curiozitatea.

Din vorbă în vorbă, în franceză inițial, am descoperit că sunt românce, iar conversația a continuat, binetinteles, în română. Am aflat atunci că viseaza să își deschidă propria afacere cu mancare de calitate.

După ani de muncă și perseverență, visul lor a devenit realitate: la finalul lunii ianuarie au deschis brunch barul “Moi et ma fille”. Astazi am reușit, intr-un sfarsit, să ajung acolo, deși îmi propusesem de mult.

Localul este situat pe o străduță liniștită, aproape de universitate, într-un spațiu luminos, alb, foarte plăcut amenajat. Atmosfera este relaxată, cu mese de dimensiuni diferite, inclusiv o masă comună mare și fotolii care invită la cufundat in ele si citit. Un detaliu care mi s-a părut esențial este spațiul dedicat copiilor – un colț unde pot desena, citi sau construi, ceea ce îl face într-adevăr prietenos pentru familii.

Conceptul Oanei pornește clar din propria experiență de mamă: un loc în care să poți merge cu un copil mic fără stres, lucru care lipsește în multe restaurante.

Am comandat un bagel cu pui, avocado din belșug, roșii, rucola și ceapă murată – foarte bine echilibrat și gustos. L-am mâncat, sincer, până la ultima îmbucătură. Lângă el am luat un dirty chai latte aromat și o felie generoasă de pandișpan, din care am reușit să mănânc doar jumătate, cealaltă jumătate luând-o acasă pentru copii.

În weekend, “Moi et ma fille” organizează brunch-uri, iar o parte dintre preparate au inspirație românească, ceea ce adaugă un farmec aparte meniului.

Per ansamblu, este un loc în care se simte atenția pentru detalii, grija pentru clienti și dorința de a crea ceva autentic, frumos si gustos, nu doar un simplu brunch bar. Va invit sa il descoperiti!

📍 Lange Brilstraat 10, 2000 Antwerpen,
☕ Brunch bar | family friendly | cafe & homemade food

08/06/2026

Știai că...?
SPARANGHELUL = "AURUL ALB" al BELGIEI

Sparanghelul este una dintre cele mai apreciate legume de primăvară, cunoscută încă din Egiptul Antic.

În Belgia, în special în regiunea Puurs-Sint-Amands și Kalfort, sparanghelul are o tradiție puternică. Aici este cultivat de mult timp, pe soluri nisipoase ideale pentru această plantă.

Sparanghelul are un gust delicat și o textură ușor crocantă. În Europa este considerat un adevărat „deliciu de sezon”, apărând doar pentru o perioadă scurtă în fiecare primăvară, ceea ce îl face și mai special.

În Hof van Coolhem din Kalfort (Puurs-Sint-Amands) s-a deschis un nou „Aspergepunt”, un centru interactiv dedicat celebrului „aur alb” – sparanghelul alb. Nu este un muzeu clasic, ci o experiență unde descoperi totul despre sparanghel cu toate simțurile: vezi, auzi, simți, miroși și chiar guști. Mai multe detalii: https://aspergepunt.be/

În perioada aprilie–iunie au loc mai multe sărbători și festivaluri dedicate sparanghelului.

Saptamana trecuta la piata am gasit, pentru prima data, sparanghel salbatic, verde la culoare.

🥄 Eu am învățat să gătesc sparanghelul foarte simplu: îl călesc într-o lingură de unt și puțină apă cu sare, până devine ușor rumenit. Îl mănânc simplu sau îl combin cu ouă fierte (2–3 ouă), unt topit și puțină lămâie — o adevărată delicatesă. Îl poți servi și cu somon sau creveți.

Tu l-ai incercat? Cum il gatesti?

13/05/2026

13 Mai,
Ziua Dorului❤️

Ziua Dorului nu este o sărbătoare oficială, ci a fost creată în 2015 de Cornel Ilie (Vunk) pentru a încuraja oamenii să își exprime liber dorurile și emoțiile, inclusiv prin Linia Dorului (0215 700 100), un spațiu anonim și terapeutic unde pot vorbi deschis, fără teama de judecată.

Dor de oameni. Dor de locuri. Dor de timpuri demult apuse.

Dor de mancarea de mazare cu afumatura pe care tata o gatea. Si care avea un gust aparte. Dar mai ales dor de tata care nu mai este!

Tie de ce sau de cine ți-e cel mai dor azi?

11/05/2026

"Maai Mei Niet! 🌼
Nu cosi în luna mai!"

Locuiesc în Belgia de mulți ani și încă mă mai surprinde contrastul dintre natura de aici și cea din România. Obișnuită cu haosul viu al naturii de acasă, mult timp nu am înțeles obsesia pentru iarba tunsă la milimetru și spațiile verzi atât de controlate. Nu vedeai o gâză, un șoricel nu avea unde să se ascundă, nicio floricică nu înflorea in peluzele adesea verzi-maronii și uscate. Iar copacii, ciuntiți "pana la sange", îmi aminteau uneori de niște soldați întorși din război cu brațele amputate. Nici acum nu sunt convinsă de scopul estetic al acestor „tunsori” severe, pentru că frumusețe în ele eu nu prea găsesc.

Din fericire, în ultimii ani lucrurile au început să se schimbe. Tot mai mulți oameni și autorități au realizat cât de important este să lași natura să respire puțin: iarba să crească, florile să apară spontan, chiar și așa-numitele „buruieni” să își aibă locul lor. Solul își păstrează mai bine umiditatea, insectele revin în orașe, biodiversitatea are o șansă. Și, sincer, totul pare mai viu și mai frumos.

Așa a apărut și inițiativa „Maai Mei Niet” – adică „Nu cosi în luna mai”, inspirată de campania britanică „No Mow May”. Inițiativa a fost lansată în Flandra de revista Knack, împreună cu organizații și instituții de mediu. Ideea este simplă: dacă milioane de grădini și spații verzi sunt lăsate măcar o lună să crească liber, ele devin adevărate refugii pentru albine, fluturi și alte insecte polenizatoare.

Desigur, părerile sunt împărțite. Unii consideră că iarba lăsată liberă arată „neîngrijit” sau „murdar”. Alții, printre care mă număr și eu, văd în asta o reintoarcere la firesc si o initiativa extrem de benefica penteu natura.

Vă las mai jos o fotografie cu una dintre peluzele din Antwerpen din apropierea casei mele.

📸 Voi ce părere aveți: e frumoasa sau neîngrijita?

Și, apropo, știați că din petale de mac se face o dulceață minunată? 😋

05/05/2026

ȘTIAI CĂ PLĂCINTA…
provine din latinescul „placenta”?

Da, ai citit bine! „Placenta” — adica organul care hrănește fătul pe timpul sarcinii — însemna inițial o turtă plată, coaptă din aluat și adesea îndulcită cu miere.

Am realizat asta într-un mod inedit. Prima dată când am dus plăcintă la serviciu (într-un colectiv preponderent flamand), colegii m-au întrebat curioși ce este.
Le-am spus simplu: „plăcintă”.
Reacția lor? „Ce? Placenta?” — și au izbucnit în râs 😄
Momentul m-a pus pe gânduri și m-a făcut să caut etimologia cuvântului.

În Antichitatea greco-romană, „placenta” era deja un preparat apreciat: foi subțiri de aluat, așezate în straturi și umplute cu brânză, nuci sau miere, apoi coapte lent până deveneau aurii și parfumate.

În Evul Mediu, rețeta s-a răspândit în toată Europa și a început să se transforme. Fiecare regiune a adaptat-o după gusturile și ingredientele locale, dând naștere la nenumărate variante.

În spațiul românesc, plăcinta este un preparat foarte îndrăgit. Fie că vorbim de foi subțiri, întinse cu răbdare, sau de aluat fraged ori pufos — făcut în casă sau cumpărat — umpluturile sunt la fel de variate: brânză dulce sau sărată, iaurt, mere parfumate, dovleac copt, varză si alte legume, sau carne bine condimentată.

Astăzi, plăcintele se regăsesc în multe colțuri ale lumii, sub nume și forme diferite:
de la banitsa în Balcani, la börek în Orient, strudel în Austria sau apple pie în America.

Plăcinta e un preparat simplu, versatil și mereu potrivit, fie că e zi obișnuită sau sărbătoare.

Sunt curioasă: ce denumiri mai are plăcinta la tine in regiune?

19/04/2026

AȚI AUZIT DE
„PIAȚA STRĂINILOR” - VREEMDELINGENMARKT
din ANTWERPEN?

Poate că da, poate că nu?
Dacă ați fost acolo, cm vi s-a părut experiența? Ce v-a surprins cel mai mult?

Dacă nu, atunci vă invit să o descoperiți măcar o dată, pentru că este unul dintre cele mai animate, colorate și autentice locuri ale orașului.

În Antwerpen au loc zilnic numeroase piețe, răspândite în diferite cartiere și zone ale orașului. Însă “Piața străinilor” rămâne, fără îndoială, cea mai faimoasă dintre toate, prin dimensiunea ei impresionantă, prin produsele proaspete și artizanale, prin gusturile irezistibile, mirosurile îmbietoare și forfota si vanzoleala care îi dau viață în fiecare sâmbătă.

La piata nu mergi doar pentru cumpărături, ci pentru a lua pulsul orasului. Inca de la intrarea in piata te cucereste aroma imbietoare a fagurilor calzi de la „Wafeltjes van ons Bomma” – considerați de mulți cei mai buni din piață. Facuti sub ochii tai, proaspeti, crocanți la exterior și pufoși în interior, îi găsești cu gust de ciocolată, vanilie, lămâie, mere si scortisoara, caramel sărat și multe alte combinații delicioase. Mie si copiiilor ne plac la nebunie.

Printre tarabe descoperi brânzeturi fine frantuzesti si italienesti, paste artizanale vândute de italieni amabili si vorbareti, fructe exotice și viu colorate, zarzavaturi și legume proaspete, numai bune de pregatit si savurat.

Daca nu le-ati gustat inca, va recomand sa incercati o data un msemmen marocan? Aceste clătite calde si fragede, umplute cu brânză sau carne sunt atât de gustoase încât se topesc în gură.

Iar dacă preferați ceva mai tradițional, piața abundă în carne proaspătă, salamuri, preparate locale, pește adus de dimineață și chiar crabi care încă își mișca cleștii.

Iubitorii de gustări sărate se opresc la standurile cu măsline: verzi sau negre, picante sau delicate, cu usturoi ori rozmarin. Lângă ele găsiți pastă de măsline, cremă de brânză cu măsline, nuci, migdale,…

O vanzatoare poloneza ne invita la standul ei cu miere, polen și păstură.

Florarii completează spectacolul cu buchete superbe, colorate, care îți fură privirea imediat.

Pe lângă delicatese, în piață găsești și haine, încălțăminte, șosete, produse de curățenie și multe alte lucruri utile. Am gasit chiar si sapun de casa: galbui si albastru cu pudra de nila, unt de mango si de shea,….vandute de o femeie din Senegal de o calitate ireprosabila chiar daca ambalajul era saracacios.

Există chiar și locuri unde te poți opri să savurezi stridii cu sare și lămâie – o delicatesă pentru unii, un moft pentru alții – însoțite de un pahar de șampanie sau cava.

În ultimii ani, piața a devenit și un loc de întâlnire, unde lumea vine să socializeze, să se plimbe și să se bucure de atmosfera vibrantă a orașului.

Dar poate va intrebati de ce se numește Piața Străinilor? Ei bine numele provine de la comercianții veniți din alte țări sau orașe, care își vindeau aici mărfurile cu multe secole în urmă. Astăzi este una dintre cele mai mari piețe săptămânale de sâmbătă din Antwerpen.

Iar duminica, în același loc, are loc celebra "Piață a Păsărelelor" (Vogeltjesmarkt), numită astfel deoarece odinioară aici se vindeau păsărele și alte păsări vii.

Așadar, dacă ajungeți în Antwerpen într-un weekend, nu o ratati!

📍 Informații utile

Locație: Oudevaartplaats / Theaterplein, 2000 Antwerpen, Belgia Antwerp (centrul orasului)

Program:
Sâmbăta: Piata strainilor (până aprox. 16:00)
Duminica: Piata pasarelelor (până aprox. 13:00–14:00)

16/04/2026

O zi la
Grădina Botanică Nationala a Belgiei,
evadarea perfectă de primăvară

💶 Preț: 15 € adulți | 6 € copii

Dacă locuiești sau ești în trecere prin Belgia și cauți o ieșire de o zi în natură (cu copiii sau fara), departe de agitația orașului, Plantentuin Meise, Grădina Botanică Națională a Belgiei, aflată în apropiere de Bruxelles, este o alegere excelentă.

Grădina este cea mai mare din Belgia, întinzându-se pe aproximativ 92 de hectare și adăpostind peste 20.000 de plante. Este un loc în care o singură zi nu este suficientă — ai atât de multe de văzut, mirosit, admirat și descoperit.

Noi am ales astazi traseul de primăvară, unde rododendronii și azaleele colorau din plin aleile, glicinele curgeau spectaculos și parfumau aerul, iar magnoliile, narcisele și lalelele iti furau privirea.

Un colț interesant pentru mine a fost grădina culinară.
Acolo am gasit plante obișnuite din bucătărie – de la mentă și rozmarin până la leurdă, urzici sau coacăze – dar și povești interesante despre legătura dintre natură și gastronomia flamandă de-a lungul timpului.

Serele tropicale ne-au fascinat prin colectia de plante exotice: bananieri, portocali, lămâi, papaya, arbori de cacao și de cafea, cresc într-un microclimat controlat, iar iazul cu frunze uriașe de lotus este unul dintre cele mai impresionante colțuri ale grădinii.

Locul este gândit și pentru copii: trasee pe apă, ponton plutitor, zone unde pot explora și alerga în voie, plus un trenuleț care străbate grădina pentru o pauză mai relaxată. Este o destinație care nu se rezumă la o simplă plimbare, ci la o zi întreagă de descoperiri, liniște și reconectare cu natura si copiii tai.

Merită vizitată — e o experiență pe care o veti ține minte: atat tu cat si copiii tai!

14/04/2026

PAȘTELE
Galați ⇄ Antwerpen
✦ aceeași lumină a Învierii ✦

Paștele e, pentru mine, mai mult decât o sărbătoare. Am copilărit în Galați, iar Paștele și Crăciunul erau cele două momente în care casa noastră se transforma complet.

Cu ceva zile inainte începea agitația, acel amestec de curățenie generală, cumpărături și pregătiri. Se văruiau pereții, se vopseau ușile, apoi incepea smotrul: frecatul linoleurilor și scosul petelor de var și vopsea. Fiecare colț era curățat temeinic, nimic nu era lăsat la întâmplare.

Eu începeam într-un colț al sufrageriei să frec linoleul, tata în celălalt colț, și ne întâlneam la mijloc după ce curățam fiecare centimetru până când podeaua ajungea să strălucească. Paharele și bibelourile erau scoase si ele din vitrină, spălate, șterse cu grijă și așezate la loc, perfect aliniate.

Tata avea însă și „specialitatea” lui: tigăile și cratițele. Le freca până luceau, de te puteai oglindi in ele. Paradoxal insa becurile și soneria nu mergeau mai niciodată, deși era electrician;-). Dar oalele străluceau, podeaua la fel, iar mochetele le mătura și le bătea până aproape se toceau. Era felul lui de a contribui la sărbătoare.

În paralel începeau și cumpărăturile: mielul, ouăle, verdeața proaspătă, ingredientele pentru cozonaci. Era o forfotă continuă, dar una care avea sens, ritm și bucurie.
La final, casa avea un miros aparte – de curat, de proaspăt, de început de sărbătoare.

Apoi venea partea cea mai așteptată: gătitul. Mama începea, ca de fiecare dată, cu cozonacii făcuți pentru vecinele din cartier care nu se pricepeau. Abia apoi se apuca de ai noștri. Cozonacul era frământat cu (ne)răbdare, iar când intra în cuptor, toată casa se umplea de miros de vanilie, rom și dulce. Îar cand il scotea din cuptor il infulecam cald, pe nemestecate, până ne durea burta.

Duminică dimineața, cu noaptea în cap, tata se ocupa de ciorba de miel. Îl pregătea cu grijă, curățând fiecare bucățică, alegând atent carnea. Ieșea o ciorbă limpede, cu bucăți fragede de carne, cu creier, cu verdeață și un gust ușor acrișor. În același timp, în cuptor friptura de miel sfaraia de mama focului. O mâncam cu mujdei și mămăligă. Mama aseza masa si curata bucataria.

Ouăle roșii erau un alt mic ritual în sine. Le decoram cu frunzulițe, le înveleam în ciorap și le vopseam in diverse culori. După ce le scoteam, le ungeam ca să lucească și le așezam usor pe un platou, pentru a doua zi.
Dimineața, ne spălam pe față cu apă în care erau ouă roșii și bănuți. Cine rămânea ultimul lua bănuții – așa că nu ne grăbeam nici să ne trezim, nici să ne spălăm.

În săptămânile dinaintea Paștelui mergeam la biserică, ne spovedeam și ne împărtășeam. Mama ne cumpăra haine noi – rochițe și pantofi – și, pentru o zi, chiar simțeam că suntem "scoși ca din cutie".

Noaptea de Înviere rămâne totusi una dintre cele mai puternice amintiri. Cu putin inainte de miezul noptii, ne imbracam si plecam spre catedrală, pe Strada Domnească, unde mii de oameni curgeau din toate directiile umpland bulevardul. În momentul în care se dădea lumina și miile de oameni, cu lumânări aprinse în mâini, cântau la unison, bulevardul devenea un râu de lumină si sunet. Când episcopul rostea „Hristos a înviat”, iar mulțimea răspundea „Adevărat a înviat”, cuvintele intrau adanc in suflet si se intipareau minte. Pentru copilul care eram, acel moment părea imens și de neuitat.

Astăzi, departe de casă, la biserica din Antwerpen, tradiția merge mai departe. Oamenii țin post, vin la biserică, se spovedesc și se împărtășesc. Își aduc copiii cu ei și le arată, din ceea ce au învățat la rândul lor, cm se trăiesc aceste momente, pas cu pas, așa cm le-au primit și ei de la părinții lor.

Când ești departe de casă, simți și mai puternic nevoia de a păstra și de a da mai departe măcar o bucatica din ceea ce ai invatat si trăit tu. Să duci tradiția mai departe pentru ca ea să nu se stingă odată cu tine ci sa dainuie prin copiii tai.

La miezul nopții, clopotele bat, preoții ies cu lumina, iar oamenii se adună să o primească. Și, pentru o oră, o stradă din Antwerpen se transformă din nou într-un râu de lumină, format din românii care vin să ia si sa ducă lumina mai departe, în sufletele si in casele lor. Iar localnicii privesc, unii ascunsi după perdele, alții opriți în trecere, acest spectacol intens și copleșitor de lumină și emoție colectivă. Pentru mulți dintre ei, pare un moment care amintește de ceva ce cândva a făcut parte din propria lor cultură, dar al cărui sens s-a pierdut în timp.

Lumina Învierii ne amintește insa că viața este un cadou ce ne-a fost dat ca să îl prețuim, să îl trăim cu recunoștință și să îl împărțim cu ceilalți.

Mi-ar plăcea să citesc și amintirile voastre despre Paște. Cum vă pregăteați când erați copii și cm este acum?

Hristos a inviat si Paste luminat sa aveti dragilor!

Dincolo de rețete - Meer dan recepten

13/06/2026

13/06/2026

11/06/2026

08/06/2026

13/05/2026

11/05/2026

05/05/2026

19/04/2026

16/04/2026

14/04/2026

Adres

Website

Meldingen

Snelkoppelingen

Delen