MIVA

15/08/2026

Motivaţia şi implicarea elevilor la ore

Când fiul meu era în clasa a II-a, în afară de o zi în care a venit acasă entuziasmat de un roboțel adus la clasă, rareori părea bucuros de școală.

Eu, părintele, am tras concluzia rapidă: nu e motivat.

Eram la master, la Universitatea de Vest din Timișoara, și trebuia să fac o cercetare pentru disertație. Am ales exact subiectul acesta: motivația și implicarea elevilor. Am aplicat studiul chiar în clasa lui, convinsă că îmi voi confirma teoria.

Am adaptat două chestionare validate științific: unul despre implicare și indiferență, altul despre motivație (intrinsecă, extrinsecă, sau lipsa ei). Am adăugat și activități experiențiale, gen robotul care-l încântase pe fiul meu. O săptămână, 7 discipline, 11 ore, 21 de elevi.

Rezultatul? 19 din 21 aveau din start niveluri ridicate de motivație și implicare. Activitățile experiențiale au mai urcat puțin scorurile, dar fără diferență semnificativă statistic. Surpriză dublă: copiii erau motivați, iar fiul meu - contrar impresiei mele - la fel.

Doar la un elev, care a raportat amotivare ridicată, activitățile chiar au avut efect vizibil. Ceea ce sugerează ceva important: intervențiile de acest fel contează mai ales acolo unde e cu adevărat nevoie de ele.

Am repetat studiul și la altă școală, altă clasă a II-a, fără activități experiențiale. Rezultate similare: motivare şi implicare ridicate din start.

Concluzia mea, ca părinte: lipsa entuziasmului exprimat cu voce tare nu înseamnă lipsa motivației reale. Datele au arătat altceva decât ce credeam eu.

Și concluzia mea, ca cercetător: dacă vrem să știm ce se întâmplă cu adevărat în clasă, avem nevoie de instrumente care măsoară, nu de presupuneri.

Dacă vreți să aplicăm un studiu similar la clasa copilului vostru, sau în școala unde predați, dați-mi un semn.

În carusel am pus o secvenţă scurtă din activităţile realizate. Dna învăţătoare a predat cunoştinţele, eu am intervenit cu activităţi experienţiale. Elevii au realizat forme geometrice plane pe care le-au dezvoltate apoi în corpuri geometrice, pentru a-i ajuta să înţeleagă diferenţa dintre formă şi corp geometric.

Bibliografie:
Bureau, J. S., Howard, J. L., Chong, J. X. Y., & Guay, F. (2021). Pathways to Student
Motivation: A Meta-Analysis of Antecedents of Autonomous and Controlled
Motivations. Review of Educational Research, 92(1), 46–72.
https://doi.org/10.3102/00346543211042426

Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2008). Self-determination theory: A macrotheory of human motivation, development, and health. Canadian Psychology/Psychologie Canadienne, 49(3), 182–185. https://doi.org/10.1037/a0012801

Hattie, J. (2024). Învățarea vizibilă (M. Andriescu & D. Bălănescu, Trans.). Iași, România: Editura Polirom.

Liem, G. a. D., & Martin, A. J. (2011). The motivation and engagement Scale: theoretical framework, psychometric properties, and applied yields. Australian Psychologist, 47(1), 3–13. https://doi.org/10.1111/j.1742-9544.2011.00049.x

Skinner, E. A., Kindermann, T. A., & Furrer, C. J. (2008). A motivational perspective on engagement and disaffection. Educational and Psychological Measurement, 69(3), 493–525. https://doi.org/10.1177/0013164408323233

04/08/2026

Majoritatea programelor de vară pentru copii organizează activități.
Dar aproape niciunul nu răspunde clar la întrebarea: ce competențe va avea copilul meu după?
Eu am vrut mai mult.
Și m-am întrebat: cm ar fi dacă, la orice summer school sau tabără, copiii nu doar participă, ci învață ceva despre ei? Dacă pleacă de acolo cu competențe noi?
Așa a început un program pilot. Un concept de Summer School sau tabără în care să dezvoltăm competenţele copiiilor.

Tema aleasă: lucrul în echipă pentru copiii de 7–10 ani.
Pentru că, în timpul anului școlar, această competență este prea puțin exersată, deși va fi esențială mai târziu, în viața de adult.
Scopul nu a fost să „facă activități împreună”, ci să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, să fii parte dintr-o echipă.
Am lucrat cu un grup mic.
Am căutat studii din științele educației potrivite vârstei și temei.
Am construit activitățile și… am măsurat.
Două chestionare:
– unul despre percepția de sine în echipă
– altul despre abilitățile de lucru în echipă
Nu e suficient să organizăm activități. E nevoie să vedem dacă au și impact.
Pentru că e vară, am mutat totul în natură, la CASA ȘINCU şi la Arena Platos Paltinis.
O competență e formată din cunoștințe, atitudini și abilități.
Pentru lucrul în echipă am ales să dezvolt atitudinile și abilitățile.
Nu a fost nevoie să „predau” cunoştinţe.
Și da.
Au fost conflicte. Frustrări mari.
Au apărut momente în care era mai ușor să dea vina pe alt coleg sau să renunțe.
Dar nu asta am încurajat. I-am ghidat să caute soluții.
Și, în același timp, am văzut și altceva.
Activitățile le-au realizat cu multă concentrare, voință şi schimbând roluri.
Am râs imaginându-ne cm unii dintre noi s-ar lupta cu ursul în drumeție și ne-ar apăra.
Și încă râdem când ne amintim „lupta” cu ursul.
Noi, totuși, ne-am luat măsuri de siguranță: am avut un „responsabil cu fluieratul”, să ne audă ursul… în caz că era prin zonă.
În imaginația noastră, lupta era crâncenă.
În realitate, chiar nu ne doream să ne întâlnim cu el.

Rezultatele programului pilot?
La chestionarul despre percepția de sine, scorurile au scăzut.
Dar nu e un lucru rău. Din contră. Indică o creștere a conștientizării.
La început, copiii tind să se supraevalueze. După participarea la program, au devenit mai realiști.
Înțeleg mai bine cât de greu e, de fapt, să lucrezi în echipă. Și şi-au ajustat răspunsurile în funcție de realitatea trăită.
La chestionarul despre abilități, am avut două scăderi ușoare și un scor constant.
Dar interpretarea rămâne aceeași: mai multă conștientizare, nu neapărat mai puțină abilitate.

A fost un program pilot.
Un început.
O implementare pe termen mai lung ar putea duce la schimbări vizibile în atitudini și abilități, nu doar în conștientizare.
Concluzia e simplă:
nu e suficient să „facem activități cu copiii”.
Trebuie să știm ce construim, de fapt, în ei.

Bibliografie:
1. Piers, E. V., & Harris, D. B. (1969). The Piers-Harris Children’s Self-Concept Scale. Nashville, TN: Counselor Recordings and Tests.
- Adaptare: Self-Concept of Teamwork Scale (evaluarea percepției de sine în lucrul în echipă)
2. Cooperative Learning Questionnaire (CLQ) - sursă pentru:
Teamwork Behavior Scale (adaptare pentru evaluarea abilităţilor de lucru în echipă)
3. OECD (2018). The Future of Education and Skills 2030.
- Competențe cheie, inclusiv colaborarea și lucrul în echipă
4. Kolb, D. A. (1984). Experiential Learning: Experience as the Source of Learning and Development.
- Fundament pentru învățarea experiențială utilizată în activități

Acces program
Acest program pilot este un punct de plecare. Dacă doriți să îl adaptați și să îl implementați într-un alt context educațional, ne puteți contacta. Punem la dispoziție structura programului, activitățile, instrumentele utilizate și resursele necesare pentru a putea fi replicat și îmbunătățit.

19/07/2026

ESP 15. FRA 20. ARG 17. POR 15.

De la începutul lunii iunie, aproape în fiecare duminică, am trecut prin Parcul Central din Timișoara. În jurul orei 11:00, locul prinde viață. Zeci de părinți și copii se adună pentru a face schimb de stickere pentru albumul cu jucătorii de la Campionatul Mondial de fotbal.

La prima vedere, totul pare simplist. Fiecare vine cu dubluri, caută ce îi lipsește și pleacă mai departe, cu un pas mai aproape de un album complet.

Astăzi am stat aproape o oră și am privit mai atent.

Care e cel mai frumos lucru pe care l-am observat?

Conexiunea dintre părinte și copil.

Printre grijile de zi cu zi, colecționarea de stickere, meciurile de la televizor și întâlnirile din parc au devenit momente de apropiere, în care și părinții, și copiii se implică bucuroși.

Această conexiune aduce beneficii reale: întărește încrederea, creează amintiri comune și oferă un sentiment de siguranță emoțională. Copiii învață că părintele este un partener, nu doar o autoritate, iar părinții redescoperă bucuria lucrurilor mici.

Dincolo de latura emoțională, am observat și o valoare educațională.

Schimbul de stickere devine un context real de învățare. Copiii își dezvoltă abilități de negociere: învață să ceară, să ofere și să planifice. Își exersează răbdarea. În același timp, albumul devine o mică lecție de geografie și cultură: descoperă țări, steaguri, echipe.

Interacțiunea cu alți copii şi adulţi le dezvoltă și abilitățile sociale: cm să înceapă o conversație, cm să gestioneze un refuz sau cm să se bucure de o reușită. O lecție reală de viață, într-un cadru relaxat.

Am văzut și gesturi de bunătate: stickere oferite fără să se ceară ceva în schimb și bucuria sinceră a copiilor care le primeau.

Cine ar fi crezut că niște bucăți mici de hârtie pot lipi, de fapt, oameni?

12/03/2026

Vine copilul de la școală și îți spune, foarte sigur pe el:
„Știai că…?” urmat de cea mai proaspătă teorie apărută în pauza mare, confirmată de un coleg care a văzut totul pe TikTok. 😅

Tu respiri adânc și începi: „Eee, nu e chiar așa.” „De unde știi?” „Nu e adevărat.”

Dar... pe cine crede copilul? Pe tine sau pe colegul de bancă care spune povestea cu super încredere?

La noi acasă, recunosc, colegul câștigă. 🙂

Și atunci mi-am dat seama de ceva: problema nu e că un copil de 9 ani mai spune prostii.
Problema e că nimeni nu îi învață pe copii cm să verifice dacă ceva e adevărat.

Colegii nu mint neapărat. De multe ori sunt și ei păcăliți de internet.
Iar algoritmul nu ține cont că ai 9 ani.

Așa că am decis să schimb strategia: nu doar să-l contrazic, ci să antrenăm mușchii gândirii critice. 💪

Nu de alta, dar de teoriile mele e deja sătul. Își dă ochii peste cap și nu trece mult până aud: „Gata, ai terminat?”.
Cicăleala nu funcționează.

Așa că am pus într-un mic ghid 5 întrebări simple care ne ajută să verificăm informațiile alături de ai noștri copii.

Odată ce trecem prin aceste întrebări cu ei, nu ne mai poziționăm ca părinții cicălitori, ci, în timp, le construim un sistem de referință: întrebări pe care le vor prelua, indirect, de la noi.

Dacă și voi aveți acasă un mic „reporter de știri din pauza mare”, vă invit să aruncați un ochi pe reguli.

Surse: OECD – Transformative Competencies for 2030. OECD Education and Skills.
https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/topics/policy-issues/future-of-education-and-skills/learning-compass-constructs/Critical%20Thinking.pdf

European Commission – Vigilența pe internet: știți să identificați cazurile de manipulare a informațiilor?
https://learning-corner.learning.europa.eu/learning-materials/staying-vigilant-online-can-you-spot-information-manipulation_ro

Salvați Copiii România – Cum recunoaștem știrile false.
https://www.salvaticopiii.ro/Afla-mai-multe/Noutati/Cum-recunoastem-stirile-false

UNESCO – Journalism, Fake News & Disinformation: Handbook for Journalism Education and Training.
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000265552

09/12/2025

Învățarea pe tot parcursul vieții este importantă pentru adulți pentru că, indirect, are impact asupra copiilor.

OECD spune că, în medie, acei copii care au cel puțin un părinte cu studii universitare obțin scoruri mai mari la competențele de literație decât cei ai căror părinți nu au studii superioare.

Not everyone has the same chance to build key 21st-century skills.

Across OECD countries, parental background remains the biggest factor behind skills gaps.

On average, adults with at least one parent who went to university score higher in literacy skills than those whose parents did not.

How can we address this gap?

By investing in lifelong learning, countries can ensure that all adults have a fair chance at upskilling and participating in labour markets.

Read the OECD Skills Outlook now: https://www.oecd.org/en/publications/oecd-skills-outlook-2025_26163cd3-en.html

13/11/2025

Ați pățit vreodată să întrebați un copil:
„Ce ți-a plăcut la cartea asta?”, iar el să răspundă: „Că a fost faină!”

Sau poate: „Mi-a plăcut că a fost amuzant când Moșul a mințit pe toată lumea, dar sunt curios dacă îl va prinde cineva că minte!”

De ce unii răspund ca în prima variantă și alții ca în a doua? Excludem momentele când pur și simplu nu au chef de întrebările noastre. Răspunsul, mai jos.

În completarea articolului scris de Oana Moraru (referinţa în comentarii) despre rolul imaginației și al ilustrațiilor în dezvoltarea copiilor, adaug două idei - una pentru părinți, alta pentru cadrele didactice.

Pentru părinți
Știați că, la fel ca premiile Nobel, există și premii internaționale pentru literatura pentru copii? Cărțile premiate se remarcă nu doar prin povești, ci și prin ilustrații captivante.

Studiul lui Davis et al. (2024) arată că ilustrațiile de calitate îmbunătățesc semnificativ limbajul narativ, vocabularul și înțelegerea poveștii la preșcolari. Acesta e răspunsul la întrebarea de la început.

În România, Asociația Ovidiu.ro a creat un catalog minunat cu 100 de povești recomandate pentru educația timpurie - multe dintre ele sunt titluri premiate internațional: https://catalog.ovid.ro/

Există multe premii internaţionale pentru literatura pentru copii. Căutaţi-le. Eu pun mai jos 3 exemple:
Din SUA avem medalia Caldecott.
Din Suedia, Premiul Astrid Lindgren Memorial (ALMA) - acesta fiind şi cel mai mare premiu internațional pentru literatură pentru copii.
Din Italia, premiul BolognaRagazzi.

Pentru cadrele didactice
Potrivit studiului Hartsfield & Kimmel (2020), selecția cărților din clasă ar trebui să se bazeze pe principii profesionale, nu pe gusturi personale. Autorii propun o „mentalitate incluzivă” – căutăm motive să spunem „da” unei cărți, nu „nu”.

Criteriile de selecție recomandate ale unei cărţi, în clasă:
Relevanța pentru curriculum
Atractivitatea pentru copii
Adecvarea la vârstă și valoarea literară
Acuratețea și reprezentarea diversității

P.S. Bineînţeles, nu vom putea oferi copiilor doar cărţi premiate. Nici nu sunt atâtea, până la urmă.
Dar, hm... dacă stau să mă gândesc bine, le putem lua în considerare şi pe cele nominalizate la premii, chiar dacă nu câştigă. Ştiu că deja majoritatea dintre noi avem mai multe cărţi nepremiate pe acasă. Să facem un echilibru, să avem din ambele.

Bibliografie:
Davis, T. D., Schrodt, K., & Lee, S. (2024). An exploration of the impact of quality illustrations in children’s picture books on preschool student narrative ability. Reading Psychology. Advance online publication. https://doi.org/10.1080/02702711.2024.2351480

Evans, J. (Ed.). (2009). Talking beyond the page: Reading and responding to picturebooks. Routledge.

Hartsfield, D. E., & Kimmel, S. C. (2020). Supporting the right to read: Principles for selecting children’s books. The Reading Teacher, 74(4), 419–427. https://doi.org/10.1002/trtr.1954

Uslu, E. & Aslan, C. (2023). Group antagonism as a social problem in award-winning children’s books: Stereotype, prejudice, discrimination. International e-Journal of Educational Studies, 7 (14), 201-224. https://doi.org/10.31458/iejes.1218194

Sursa foto: Canva

24/10/2025

"We fail much more than we ever succeed. We know that. We accept that. We're amazing at dealing with failure. That's what scientists do."

2021 chemistry laureate David MacMillan on what failure means to him as a scientist.

On 3 November, MacMillan joins other laureates and expert panellists to discuss what future we want to build for ourselves and for the next generation of scientists. Read more here: https://www.nobelprize.org/events/nobel-prize-dialogue/india-2025/

22/10/2025

07:45
Am ajuns la şcoală cu o cutie mare şi grea. Plină cu crengi, castane, ghinde, frunze maronii şi verzi, aţe, sârmă, măceşe, un cleşte, lipici şi.... o carte.
Le-am văzut zâmbetele şi ochii curioşi. Am zâmbit şi eu.

08:00
Start la clasa a III-a!

Am citit cartea şi am discutat. Ce nevoi au plantele? Este un arţar mai important decât un plop, doar pentru că e arţar? Nevoile mele sunt mai importante decât nevoile unui coleg?

Frunze, lut, crengi şi lipici - hop! o mică pădure e aici.
Am identificat cărui copac aparţin frunzele. Deşi copacii sunt diferiţi şi au nevoi diferite, au toţi loc în aceaşi pădure. Cum facem să ne înţelegem, chiar dacă suntem diferiţi şi avem nevoi diferite?

Fiecare echipă a primit resurse limitate sau surplus de ghinde, castane, frunze, crenguţe şi măceşe. Unii nu au oferit şi altora din surplusul lor, alţii au făcut schimb de resurse, unii nu s-au implicat alături de echipa lor şi tot ei au fost supăraţi pentru că nu le-a ieşit prea bine mandala.

Când şi-a creat fiecare propria jucărie, imaginaţia şi-a luat zborul.
I-am lăsat să taie sârmă şi să folosească lipiciul cald (fără el nu ştiu cm lipeam atâtea idei). Unii nu puseseră mâna pe un cleşte până atunci. Au făcut cu mâna lor kendama, brăţări, pensule, undiţe. La unele jucării au renunţat pentru că nu au ieşit cm şi-au imaginat, dar au făcut altele.

12:00
La final, s-au gândit şi au fost cu toţii de acord că, asemenea plantelor, și noi, oamenii, putem trăi în armonie unii cu alții, chiar dacă avem nevoi diferite.
Au spus şi că e bine să facem schimb de resurse sau chiar să dăruim altora din surplusul nostru. Asemenea mandalelor, cu cât au fost mai darnici şi au făcut mai multe schimburi, cu atât mandalele au ieşit mai frumoase.

În traducere academică, a fost un program integrat de lectură, artă, colaborare, joacă și reflecție corelat cu dezvoltarea atitudinii de iubire faţă de natură. Competența ecologică include atitudini, comportamente responsabile și valori în relația cu mediul înconjurător. Atunci când iubim natura, o și protejăm. 💚

Bibliografie:
- 3 argumente pentru o educaţie în natură https://www.scoala9.ro/3-argumente-pentru-educatia-in-natura/573
- Miller, N. C., Kumar, S., Pearce, K. L., & Baldock, K. L. (2022). Primary school educators’ perspectives and experiences of nature-based play and learning and its benefits, barriers, and enablers: A qualitative descriptive study. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(6), 3179. https://doi.org/10.3390/ijerph19063179
- Monte, T., & Reis, P. (2021). Design of a Pedagogical Model of Education for Environmental Citizenship in Primary Education. Sustainability, 13(11), 6000. https://doi.org/10.3390/su13116000
- Totul începe cu o sămânță, de Laura Knowles - carte distinsă cu premiul Margaret Mallett pentru non-ficţiune, în 2017, evidenţiind calitatea narativă şi educativă a cărţii
- Viaţa în aer liber, de Walt Disney, Bucureşti, Egmmont, 2002, p. 156

08/10/2025

Într-un sistem educaţional, precum cel din România, în care contextul social, economic şi cultural diferă de la o școală la alta, o educație bazată pe dovezi ştiinţifice ne poate ajuta să înțelegem ce funcționează, pentru cine și în ce condiții. Iar asta ar trebui să fie esența practicilor educaționale.

Detalii, pe larg, in noul meu articol din Școala9.
https://www.scoala9.ro/cand-educatia-porneste-de-la-date-reale-nu-de-la-presupuneri/2298?fbclid=IwY2xjawNTHHRleHRuA2FlbQIxMAABHqgBQuEbze2I5_8MJ5CVTMj8zlGjWXCQ3KYVJIirhjek-04dWOh9KhahHjZ8_aem_Srw9ZQMyja6Jjjy-xPrMEw

OP-ED. În România, multe decizii din educație - fie ele la nivel de clasă, școală, centre educaţionale sau minister - se iau pe bază de intuiție, tradiție sau soluții rapide când ne loveşte câte o criză. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am baza deciziile pe cercetări validate științific...

08/10/2025

Te-ai întrebat vreodată ce anume contează pentru ca un copil să înveţe la şcoală? Contează profesorul, curriculumul, metodele de predare, programa, munca în echipă, temele sau lipsa temelor, mediul de acasă?
Pe blogul EDUCARtE am scris o recenzie după două din cărţile lui John Hattie - care vine către noi cu rezultatele a peste 15 ani de cercetare cu privire la factorii care au impact în învățarea elevilor.
Link articol: https://educatiesicarti.blogspot.com/2025/04/invatarea-vizibila.html?fbclid=IwY2xjawNTHI9leHRuA2FlbQIxMAABHvglEMCJWEShwJhLM3AuST_CVJju9-oiCkN_H7Gps8RmHpssO8jIF0aJw_Zs_aem_BPpbc6clyFf9-0C3di0HNA