Comunitatea Basarabenilor din Timișoara

Comunitatea Basarabenilor din Timișoara Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Comunitatea Basarabenilor din Timișoara, Non-Governmental Organization (NGO), Timisoara.

16/08/2026

𝐌𝐚𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐦𝐢-𝐚𝐦 𝐩𝐞𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭-𝐨 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧 𝐑𝐞𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚 𝐌𝐨𝐥𝐝𝐨𝐯𝐚. 𝐃𝐚𝐫 𝐬𝐚̂𝐧𝐠𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞.

𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐑𝐨𝐬̧𝐢𝐨𝐫𝐮, alături de soția sa Rodica, ne-a povestit că, încă de când a venit în Timișoara, a simțit cât de important este ca basarabenii să rămână uniți. Comunitatea, oamenii apropiați și sentimentul de apartenență i-au ajutat să treacă mai ușor peste multe dintre dificultățile vieții departe de locurile natale.

La evenimentul nostru de socializare din 4 iulie, Radu ne-a mărturisit că a fost surprins să descopere câte proiecte, inițiative și evenimente au prins viață în doar doi ani de când 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 a dobândit personalitate juridică.
Iar concluzia lui ne-a bucurat tare mult:
„𝑷𝒓𝒐𝒊𝒆𝒄𝒕𝒖𝒍 𝒏𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖, 𝒂𝒍 𝒃𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒆𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓, 𝒂𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒃𝒊𝒏𝒆 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓.” ❤️💛💙

Și noi credem la fel. Pentru că o comunitate crește prin oamenii care aleg să se implice, să fie aproape și să construiască împreună.
𝑨𝒍𝒂̆𝒕𝒖𝒓𝒂̆-𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒕𝒖 𝑪𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 𝑩𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒆𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒊𝒏 𝑻𝒊𝒎𝒊𝒔̦𝒐𝒂𝒓𝒂!
𝑫𝒆𝒗𝒊𝒏𝒐 𝒎𝒆𝒎𝒃𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕𝒂̂𝒏𝒅 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒖𝒍𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒔𝒄𝒓𝒊𝒆𝒓𝒆.
Îl găseşti în comentarii.

Puțini știu cm a început, de fapt, Comunitatea Basarabenilor din Timișoara:)M-am uitat zilele acestea la fotografiile d...
15/08/2026

Puțini știu cm a început, de fapt, Comunitatea Basarabenilor din Timișoara:)

M-am uitat zilele acestea la fotografiile din 12 ianuarie 2024 și mi-am dat seama că atunci nu știam că asistăm la începutul unei comunități.

Eram la întâlnirea cu Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, și, la un moment dat, cineva din sală a întrebat:

„Cum ne susțineți pe noi, cei din diaspora?”

Maia Sandu a vorbit atunci despre ceva foarte simplu: ca să fim auziți, trebuie să avem o voce. Să ne unim, să fim reprezentați. Iar cu cât suntem mai mulți, cu atât vocea noastră este mai puternică.

După conferință, l-am văzut pe Pascaru Radu. Am dat mâna și cumva parcă împreună ne-am spus:

„Ar fi fain să avem și noi o voce oficială.”

Atât.

Nu aveam un proiect sau statut și nici un plan în zece pași. Aveam doar o idee care ni s-a părut bună.

Au urmat întâlniri între câțiva basarabeni care au prins ideea din mers și au vrut să vadă unde poate duce.

Eu, între timp, m-am retras. Eram foarte ocupată și aveam propriile mele proiecte. Ei însă au rămas și au continuat.

Și bine au făcut.

Pentru că, din acele discuții, a apărut Comunitatea Basarabenilor din Timișoara, cu Vlad Catana în calitate de președinte.

De multe ori am spus că începutul este cel mai greu. Acum cred că începutul este, pur și simplu, partea în care încă nu știi dacă ceea ce faci va deveni vreodată ceva. Ai doar oameni, o idee și puțină încăpățânare.

Restul se construiește.

Astăzi, privind fotografia cu Maia Sandu și fotografia mea Laura David, din acea zi, mi se pare frumos să mă gândesc că o comunitate poate începe atât de banal: cu o întrebare pusă într-o sală și câțiva oameni care, după ce se termină întâlnirea, își spun:

„Ar fi fain să avem și noi o voce.”

Au trecut mai bine de doi ani de atunci. Iar dacă vrem ca această voce să fie cu adevărat reprezentativă, contează și câți dintre noi aleg să facă parte oficial din comunitate.

Dacă ești basarabean în Timișoara și încă nu ai aderat, poți să o faci completând formularul din primul comentariu.

Iar dacă ești deja membru, poate știi pe cineva care încă nu este.

Uneori, un om în plus nu pare să schimbe mare lucru.
Dar comunitățile se construiesc exact așa: om cu om.❤️

„Fiecare casă spune povestea omului care o locuiește.”De la atelierele de artă din Chișinău la proiectele de design inte...
11/08/2026

„Fiecare casă spune povestea omului care o locuiește.”
De la atelierele de artă din Chișinău la proiectele de design interior din Timișoara, povestea Hancu este povestea unei basarabence care și-a transformat pasiunea pentru frumos într-o carieră de 25 de ani și a devenit unul dintre cei mai apreciați designeri de interior ai Timișoarei.

Interviu realizat de Laura David

Unii oameni își aleg profesia. Alții par să se nască pentru ea. În cazul Elenei Hâncu, pasiunea pentru frumos a apărut cu mult înainte ca designul interior să devină profesie.
Copilăria petrecută la Chișinău, orele de desen, atelierele de artă și fascinația pentru culoare
si forma au construit, fără să știe atunci, fundația unei cariere care avea să continuie peste Prut, la Timișoara.
Astăzi, după 25 de ani dedicați designului interior, Elena vorbește despre case aproape
la fel cm vorbește despre oameni. Pentru ea, fiecare spațiu are o identitate, iar fiecare proiect
începe cu o conversație.

Laura David: Dragă Elena, dacă ar fi să te întorcii la începutul poveștii, unde începe, de
fapt, drumul Elenei Hâncu?
Elena Hâncu: În copilărie. Îmi plăcea tot ce însemna frumos. Desenam, pictam,
mestesugaream tot felul de obiecte din diverse materiale ce le aveam la indemana, care
deveneau cadori pentru cei dragi. Mă fascinau culorile, formele, texturile și felul în care se
armonizau între ele.
Privind în urmă, îmi dau seama că toate aceste preocupări spuneau deja ceva despre
mine. Frumosul făcea parte din felul meu de a privi lumea.

Laura David: Cât de important a fost Chișinăul în formarea ta?
Elena Hâncu: Enorm. În jurul vârstei de zece ani am început să merg la Scoala de arta,
clasele de artă plastica pentru copii din Chișinău. Acolo am descoperit desenul, pictura,
sculptura, modelajul și artele decorative într-un mod organizat. Si mai ales istoria artelor, care
are si in prezent un impact major in meseria aleasa.
Îmi amintesc și astăzi atmosfera atelierelor. Era locul în care simțeam ca sunt in
echilibru cu mine insumi si unde imi placea sa creez. Fiecare tema primita spre realizare îmi
confirma că acesta este drumul meu.
Laura David: A urmat Colegiul de Arte Plastice din Chișinău.
Elena Hâncu: Da, la secția de arte decorative, specializarea scenografie si costume .A fost
perioada în care am început să înțeleg relația dintre obiect, spațiu și om. Designul interior a
venit firesc. Nu a fost o schimbare de direcție, ci următorul pas.

Laura David: Apoi ai ales Timișoara.
Elena Hâncu: Am venit să studiez la Facultatea de Arte, specializarea design. Erau ani în
care cuvantul designer, profesia de designer, nu prea erau cunoscute, ce face aceasta meserie
si ce faci cu diploma obtinuta?.. Astăzi pare firesc, însă atunci era un domeniu aflat la
început. Poate tocmai asta m-a motivat și mai mult.

Laura David: Primii clienți ?
Elena Hâncu: În ultimul an de facultate mi-am făcut un site de prezentare. Era 2001.
Internetul era aproape necunoscut. Mi-a duc aminte ca mergeam la clienti cu un portofoliu
de lucrari desenate de mana. Primul client a fost un prieten cu un apartament, apoi a urmat
alt apartament, apoi o casa. Am descis ca e momentul sa deschid un studiou de design, asa
cum visasem: intr-o cladire istorica, cu tavane inalte, geamuri mari si lumina abundenta,
unde imi desfasor activitatea si azi.

Laura David: Ce ai înțeles după primul proiect?
Elena Hâncu: Că oamenii caută încredere. Clientul nu cumpără doar un proiect. Cumpara un
vis, un vis pe care il doresc sa devina realitate. Si isi doresc sa fie insotiti, ghidati spre
realizarea lui.. Indiferent daca e vorba de spatiu rezidential sau public. Consider ca e o
responsabilitate foarte mare.

Laura David: Astăzi, după atâția ani de experiență, cu ce începe fiecare proiect?
Elena Hâncu: Cu omul. Îmi place să stau de vorbă cu beneficiarii. Încerc să înțeleg cum
trăiesc, ce îi bucură, ce îi liniștește și cm își imaginează spatiul lor. Designul vine după
aceea.

Laura David: Vorbești mult despre oameni și mai puțin despre mobilier sau materiale.
Elena Hâncu: Pentru că designul interior înseamnă mult mai mult decât alegerea unor
finisaje. Are multă psihologie. Are empatie. Are observație. Pe parcursul proiectului multi
dintre clienti descopera despre ei anumite lucruri pe care le intuiau, dar nu le puteau exprima
sau incadra intr-o descriere mai exacta. Se pot autodefini mai bine, spatiul exterior devine o
prelungire fireasca celui interior. Si mi se pare absolt normal acest lucru. Un designer trebuie să știe să asculte înainte să deseneze. Cred ca este un parteneriat pe tot parcurul lucrarii si
fiecare parte iese din aceasta experienta cu ceva nou.

Laura David: Astăzi vedem multe locuințe spectaculoase, dar foarte asemănătoare între
ele.
Elena Hâncu: Fiecare interior merită propria identitate. Nu cred în proiecte copiate.
Creativitatea nu are limite, atunci de ce sa ne limitam?
O locuință trebuie să vorbească despre omul care trăiește acolo, despre valorile și stilul lui de
viață. Când intri într-o casă, ar trebui să simți cine locuiește în ea.

Laura David: După zeci de ani în această profesie, ce te bucură cel mai mult?
Elena Hâncu: Momentul în care clientul spune: "Aici mă regăsesc. Ma bucur de fiecare zi
petrecuta acasa" Atunci știu că proiectul și-a atins scopul.

Laura David: Privind în urmă, ce a rămas neschimbat din copilul care desena?
Elena Hâncu: Curiozitatea și setea nesfarsita de a crea. In toate aspectele ei. Încă mă
impresionează lumina, proporțiile, materialele și detaliile. Încă mă opresc să observ
frumusețea. Probabil aceasta este sursa din care se nasc toate proiectele mele.

La finalul întâlnirii, devine clar că Elena nu proiectează doar interioare. Construiește
locuri în care oamenii se recunosc pe ei înșiși.
Poate că aceasta este și legătura nevăzută dintre Moldova și România. Nu doar un
drum parcurs de artist, ci povestea unui om care a dus cu el, peste Prut, educația artistică,
răbdarea și respectul pentru frumos. Iar astăzi, în fiecare proiect semnat de Elena, se regăsește
câte puțin din acel copil care a descoperit, într-un atelier de artă din Chișinău, că iubirea de
frumos poate deveni o vocatie.

Prin aceste interviuri, Comunitatea Basarabenilor din Timișoara își propune să aducă în lumină oameni care au construit ceva frumos aici, s-au remarcat prin ceea ce fac sau pur și simplu au ceva deosebit de spus.

Dacă doriți să luați legătura cu Elena, ne puteți scrie în privat și vă punem în legătură.

Iar dacă știți un basarabean din Timișoara care merită să fie cunoscut, scrieți-ne. Ne-ar plăcea să-i ducem mai departe vocea.

04/08/2026

𝐎 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐢 𝐮𝐧𝐢𝐭𝐞

La evenimentele și serile de socializare ale 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚, membrii noștri nu vin singuri. Vin însoțiți de soți și soții, parteneri, frați, surori, nași, fini, prieteni și, de multe ori, de cei mai mici membri ai familiei.

Pentru că spiritul lui „𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏𝒂̆” începe acasă.

Radu, președintele asociației, este susținut la fiecare pas de soția sa, 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐭̦𝐚. Împreună își cresc fiul cu multă iubire și își doresc să-i ofere valori precum responsabilitatea, implicarea și spiritul de leadership.

𝐅𝐞𝐥𝐢𝐜𝐢𝐚, sora Luminiței și cumnata lui Radu, s-a mutat din Oradea la Timișoara pentru a fi mai aproape de cei dragi. În Comunitatea Basarabenilor din Timișoara a descoperit mai mult decât un grup de oameni: 𝑎 𝑔𝑎̆𝑠𝑖𝑡 𝑜 𝑎 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆.

Exact acesta este și scopul nostru: 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒅𝒖𝒄𝒆𝒎 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒊̂𝒎𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏𝒂̆, 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆𝒈𝒂̆𝒎 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒎 𝒐 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒇𝒊𝒆𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒊𝒎𝒕𝒂̆ 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕̦𝒊𝒏𝒆.

𝑫𝒂𝒄𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒕𝒖 𝒊̂𝒕̦𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒂𝒄𝒊 𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒔𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒂𝒄𝒂𝒔𝒂̆ 𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒍𝒂̂𝒏𝒈𝒂̆ 𝒂𝒍𝒕̦𝒊𝒊, 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒍𝒆𝒕𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒖𝒍𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒃𝒊𝒐 𝒔̦𝒊 𝒂𝒍𝒂̆𝒕𝒖𝒓𝒂̆-𝒕𝒆 𝒏𝒐𝒖𝒂̆! ❤️💛💙

📢 Modificarea legislației privind actele de stare civilăClarificări importante pentru cei care și-au redobândit cetățeni...
29/07/2026

📢 Modificarea legislației privind actele de stare civilă
Clarificări importante pentru cei care și-au redobândit cetățenia română!

Începând cu data de 6 iulie 2026 se permite depunerea cererilor prevăzute de lege și prin avocat, privind actele de stare civilă, inclusiv cele referitoare la transcrierea actelor emise în străinătate, rectificarea actelor de stare civilă, schimbarea numelui pe cale administrativă și alte proceduri prevăzute la art. 41–54 din lege, conform Legii nr. 120/2026.

În urma unui demers făcut de colegul Igor Lăcătuș, avocat, Direcția de Stare Civilă a Municipiului București a clarificat oficial o întrebare care îi preocupă pe mulți cetățeni basarabeni din Republica Moldova.

📌 Concluzia este clară:

➡️ Pentru persoanele care au redobândit cetățenia română în baza art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, cererea de transcriere a certificatului de naștere trebuie depusă personal de titular (sau de reprezentantul legal, în cazurile prevăzute de lege).

❌ Cererea nu poate fi depusă de avocat doar în baza împuternicirii avocațiale.

✅ În schimb, după finalizarea procedurii, avocatul poate ridica certificatele emise de autoritățile române, dacă este împuternicit în acest sens.

👏 Mulțumiri avocatului Igor Lăcătuș pentru inițiativa de a solicita această clarificare oficială și pentru că a făcut informația accesibilă tuturor.

🤝 Comunitatea Basarabenilor din Timișoara își propune să aducă în fața membrilor săi informații utile, verificate și cu impact practic.

🔗 În primul comentariu atașez linkul către articolul original și răspunsul oficial al autorităților.

Dacă această informație vă este utilă, distribuiți-o. Sunt convinsă că îi poate clarifica și pe alți basarabeni care au redobândit cetățenia română.

27/07/2026

„𝑬𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒍𝒂̆𝒄𝒖𝒕 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒊 𝒐 𝒄𝒂𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆𝒑𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒂𝒔𝒂̆.”

Așa a descris 𝐶𝑜𝑟𝑖𝑛𝑎 𝑅𝑜𝑏𝑢 ceea ce a simțit la întâlnirea de socializare a 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚, organizată pe 4 iulie.
Și, poate, în aceste câteva cuvinte se regăsește cel mai bine misiunea asociației: 𝒔𝒂̆ 𝒖𝒏𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ 𝒃𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝑻𝒊𝒎𝒊𝒔̦𝒐𝒂𝒓𝒂, 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒆𝒔𝒆𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒓𝒆𝒆𝒛𝒆 𝒐𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒛𝒗𝒐𝒍𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒖𝒍𝒕𝒖𝒓𝒂𝒍𝒂̆, 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒄𝒊𝒗𝒊𝒄𝒂̆, 𝒑𝒂̆𝒔𝒕𝒓𝒂̂𝒏𝒅 𝒗𝒊𝒆 𝒊𝒅𝒆𝒏𝒕𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒔̦𝒊 𝒗𝒂𝒍𝒐𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊.

„𝑺𝒂̂𝒏𝒈𝒆𝒍𝒆 𝒂𝒑𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒆.”, a spus și 𝑅𝑎𝑑𝑢 𝑈𝑙𝑐𝑖𝑜𝑟𝑢.
Deși s-a stabilit în Timișoara în urmă cu mai bine de 20 de ani și s-a integrat cu succes în comunitatea locală, sufletul îl poartă mereu către rădăcinile și identitatea neamului din care provine.

La rândul ei, 𝐸𝑐𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑛𝑎 𝐺𝑙𝑖𝑔𝑜𝑟, stabilită în Timișoara de 36 de ani, a subliniat:
„𝑨𝒗𝒆𝒎 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕̦𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊 𝒊̂𝒏 𝑻𝒊𝒎𝒊𝒔̦𝒐𝒂𝒓𝒂.”
Iar acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care ni le dorim și noi: 𝒔𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒎 𝒑𝒖𝒏𝒕̦𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊, 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆𝒈𝒂̆𝒎 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒐𝒇𝒆𝒓𝒊𝒎 𝒇𝒊𝒆𝒄𝒂̆𝒓𝒖𝒊 𝒃𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒆𝒂𝒏 𝒔𝒆𝒏𝒕𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒑𝒂𝒓𝒕̦𝒊𝒏𝒆 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊.

În fiecare săptămână îți vom face cunoștință cu oameni și familii din Comunitatea Basarabenilor din Timișoara, pentru că fiecare poveste aduce mai aproape ceea ce ne unește.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮 𝐢̂𝐭̦𝐢 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐢 𝐨 𝐜𝐚𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐬𝐚̆, 𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚̆𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐢 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐚𝐥 𝐂𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚.
🔗 Găsești linkul de aderare în bio.

Timișoara – Chișinău. Sau cm măsurăm noi, basarabenii, distanța până acasă. 🇲🇩❤️🇷🇴Dacă întrebi un basarabean din Timișo...
22/07/2026

Timișoara – Chișinău. Sau cm măsurăm noi, basarabenii, distanța până acasă. 🇲🇩❤️🇷🇴

Dacă întrebi un basarabean din Timișoara cât este până la Chișinău, aproape sigur nu-ți va răspunde în kilometri.

Îți va spune: „Depinde… cu ce mergi.”

Pentru că între Timișoara și Republica Moldova nu există doar un drum. Există povești pe care numai noi le înțelegem.

Cum ajungem acasă? Topul variantelor

✈️ Cu avionul Timișoara–București–Chișinău în aproximativ 4–5 ore. Rapid… doar că după aterizare mai urmează și drumul până la „acasă”, cel pe care avionul nu-l acoperă. 😄

Mai există aici o variantă despre care nu se vorbește prea mult Dacă găsești bilete bune, poți merge până la Budapesta, cu mașina sau microbuzul, iar de acolo există zbor direct Wizz Air spre Chișinău.

Nu este cea mai simplă variantă, dar, uneori, este cea mai rapidă. Mai ales când dorul nu prea are răbdare.

🚗 Cu mașina personală – aproximativ 11–14 ore. Dacă ai noroc la vamă și nu te prinde coloana, ajungi chiar înainte să termini playlistul.

🚌 Autocarul direct Timișoara–Chișinău – în jur de 12–15 ore. Te urci seara, adormi, te trezești, mai adormi, mai treci o vamă și… aproape ai ajuns.

🚇 Trenul Timișoara–Iași + rutieră spre Chișinău – între 20 și 24 de ore.

Da… legendarul „tren al foamei”. Nimeni nu știe exact cine i-a pus numele. Dar toată lumea știe de ce. După aproape o zi de mers, ultimul sandviș din rucsac devine bun de trecut în testament. Și totuși… parcă avea farmecul lui. În compartiment urcau necunoscuți și coborau prieteni. Se împărțeau plăcinte, cafea și povești de viață.

Și aici vine inevitabil nostalgia… Cine își mai amintește de vremurile când Carpatair zbura direct între Timișoara și Chișinău? Te urcai în avion și, puțin peste o oră mai târziu, erai acasă.

Astăzi pare aproape science-fiction.

Dar poate, cine știe… dacă destui dintre noi visăm același lucru, într-o zi vom vedea din nou acest zbor pe tabela de plecări.

10 sfaturi de la un basarabean pentru alt basarabean

✔️ Verifică timpul de așteptare în vamă înainte să pleci. O cafea băută acasă e mai bună decât două ore în coloană.

✔️ Dacă mergi cu trenul prin Iași, lasă-ți timp între tren și rutieră. Trenurile au uneori propria lor filozofie despre punctualitate.

✔️ Nu pleca fără o baterie externă. După 12 ore de drum, telefonul devine membru al familiei.

✔️ Ține actele la îndemână. Nu există sentiment mai neplăcut decât să cauți pașaportul printre șosete.

✔️ Ia apă și ceva de mâncare. Foamea apare întotdeauna cu o stație înainte de următoarea oprire.

✔️ Dacă mergi cu mașina, verifică din timp starea drumurilor și timpul din vamă.

✔️ Compară prețurile. Uneori varianta Budapesta + avion este mai avantajoasă decât te-ai aștepta.

✔️ Dacă ai loc liber în mașină, scrie în comunitate. S-ar putea să câștigi un companion de drum… sau chiar un prieten.

✔️ Nu-ți face planuri importante imediat după sosire. După 15 ore de drum, și sufletul cere o pauză.

✔️ Și nu pleca niciodată cu mâna goală. Dacă nu ai o sacoșă cu ceva „de la Timișoara” sau „de acasă”, există riscul să ți se retragă, simbolic, cetățenia de basarabean. 😄

Cum menționam mai sus, între cele două case nu sunt doar câteva sute de kilometri. Sunt mii de povești. Mii de studenți care au trecut Prutul cu un geamantan și s-au întors oameni mari... sau au rămas în România. Mii de îmbrățișări care au făcut ca drumul să merite de fiecare dată.

Noi, cei din Comunitatea Basarabenilor din Timișoara ne sprijinim unii pe alții. Dacă ai nevoie de un sfat, o recomandare sau o informație utilă, întreabă-ne. Dacă știi pe cineva care este basarabean în Timișoara și nu este membru, recomandă-ne 🙏🏻

Scrie numele și numărul de tel al persoanei în mesaj privat și o contactăm noi!🫶🏻

Hai în comunitate! Suntem cu toții pelerinii aceluiași drum, între două case. ❤️

Provocare de iulie pentru toți basarabenii din Timișoara! 😄Weekendul acesta surprindeți-vă copiii. Sau prietenii din Rom...
18/07/2026

Provocare de iulie pentru toți basarabenii din Timișoara! 😄

Weekendul acesta surprindeți-vă copiii. Sau prietenii din România.

Spuneți-le doar atât:
„Vreți să gustați un desert negru, rece… făcut fără cacao?”

90% vor spune că nu se poate. 😄

Și atunci puneți pe masă Baba Neagră – unul dintre cele mai spectaculoase deserturi tradiționale ale Moldovei, cu o rețetă cunoscută încă din 1841, dar rămasă aproape necunoscută în mare parte a României.

Are doar ingrediente simple, dar după aproape 3 ore de coacere, se transformă într-un desert cu gust intens de caramel și o textură pe care n-ai cm s-o compari cu altceva.

Rețeta:
🥚 10 ouă
🥛 500 ml lapte
🥛 250 ml chefir (sau iaurt)
🧈 200 g unt topit
🌾 250 g făină
🍬 250 g zahăr
🥄 1 linguriță bicarbonat stins cu puțină zeamă de lămâie sau oțet
🍦 Vanilie (opțional)

Se coace la 160°C timp de aproximativ 3 ore. Secretul nu este ingredientul-minune. Secretul este… răbdarea. 😄

Oare câți dintre prietenii voștri din România au auzit până acum de Baba Neagră? 😃

16/07/2026

Părinții mei s-au cunoscut într-o cafenea din Chișinău.

El venise dintr-un sat din Strășeni. Ea, din altul din Briceni. Doi tineri cu vise mari și valize mici. Au venit în capitală să-și caute viitorul. Acolo și-au întemeiat familia. Acolo am apărut și eu.

Cred însă că povestea mea nu este deloc specială.

Este, de fapt, povestea multor basarabeni.

Dacă închidem ochii, Chișinăul nu începe cu blocurile.

Începe cu mirosul teilor de pe bulevardul Ștefan cel Mare. Cu havuzul și cei doi lei din Parcul Central. Cu Aleea Clasicilor. Cu Plombir. Eschimo, bineînțeles. Cu Valea Morilor. Cu troleibuzele care își pierdeau „mustățile” exact când te grăbeai. Cu UNIC (fostul Univermag), Talciocul (așa zisa puață neagră pe la începuturi:)), Piața Centrală, Bucuria și Franzeluța. Cu cele șapte lacuri și cu atât de mult verde, încât uneori aveai impresia că orașul respiră prin copaci.

Și cu dansurile din parc…

Când eram adolescentă, treceam pe lângă ele fără să le înțeleg. Astăzi mă opresc și mă gândesc la părinți.

Apoi viața ne-a împrăștiat.

Mulți dintre noi am trecut Prutul și ne-am construit o viață în România. Unii la Iași. Alții la Cluj, București sau aici, în Timișoara, unde am găsit o comunitate care demonstrează că poți fi departe de casă fără să fii departe unii de alții.

Și totuși, cred că noi, cei din diaspora, purtăm Moldova într-un loc în care nu ajung nici kilometrii, nici anii.

Ne este suficient să auzim un accent, să simțim mirosul unui tei sau să gustăm o bomboană Bucuria și, dintr-odată… suntem din nou acasă.

Iar când ne întoarcem, găsim un Chișinău mai frumos, mai european, mai plin de viață. Un oraș care a crescut fără să-și piardă sufletul.

M-am întrebat de multe ori de ce, imediat ce trec Prutul, respir altfel.

Nu știu. Poate sunt oamenii. Poate sunt amintirile.

Sau poate chiar este aerul.

Pur și simplu, în Moldova, sufletul meu respiră mai ușor.

❤️ Tu din ce localitate din Republica Moldova ești? Ce loc, ce miros, ce gust sau ce amintire te întorc instantaneu acasă? Spune-ne în comentarii. Hai să umplem Timișoara cu amintiri din Moldova!

🤚 Ia spuneți, basarabeni… cine a făcut lampaci în copilărie? Sau cine știe măcar ce-s? 😄Dacă ai răspuns „eu”, înseamnă c...
13/07/2026

🤚 Ia spuneți, basarabeni… cine a făcut lampaci în copilărie? Sau cine știe măcar ce-s? 😄

Dacă ai răspuns „eu”, înseamnă că ai avut experiență în construcții cu mult înainte să existe LinkedIn. 😄

Of… ce veri aveam!

Pe atunci nu exista „team building”. Exista claca.

Când cineva își ridica o casă, nu veneau doar rudele. Venea mahalaua. Veneau vecinii. Fiecare cu ce putea: o lopată, o găleată, o glumă sau o oală cu mâncare. Nimeni nu întreba: „Ce câștig eu?” Toți știau că, într-o zi, va veni și rândul lor.

Noi, copiii, eram convinși că fără noi nu se poate. 😄

Împreună cu verișorii și bunica făceam lampaci. Îi puneam la uscat cu seriozitate și eram atât de mândră că și eu contribuiam, fie și cu puțin, la casa unei prietene din mahala.

Astăzi îmi dau seama că nu construisem doar o casă.

Construisem încredere.

Acum trăim în Timișoara. Viața este alta. Avem joburi, proiecte, copii, trafic și foarte puțin timp. Și e normal să fie așa. Nu cred că ne-am mai aduna sâmbătă să ridicăm casa cuiva.

Dar poate că spiritul clăcii poate trăi altfel.

Dacă unul dintre noi își deschide o afacere, lansează o carte, caută un job, începe un proiect, are nevoie de un contact, de o recomandare sau doar de un share… poate că aceea este claca zilelor noastre.

Nu mai ridicăm pereți. Ridicăm oameni.

Mi-ar plăcea ca noi, basarabenii din Timișoara, să fim comunitatea care nu doar își amintește cu drag de clacă, ci îi redescoperă esența, adaptată vremurilor noastre.

Ce spuneți? Dacă am avea o regulă nescrisă: când unul dintre noi începe ceva frumos, ceilalți îl susțin cu ce pot – o idee, un contact, o recomandare, un share sau o încurajare –, ar prinde rădăcini o astfel de “clacă modernă”?

Și, apropo… cine mai ține minte lampacii? 😄🇲🇩


Address

Timisoara

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Comunitatea Basarabenilor din Timișoara posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share