Sindicatul Liber din Învățământ Tudor Vladimirescu

23/09/2026

APEL PUBLIC! Ne exprimăm dezacordul ferm și protestul deschis față de decizia de reducere a timpului alocat disciplinei Educație Muzicală de la 1 oră pe săptămână la 0,5 ore pe săptămână!

Stimate Doamne, Stimați Domni,

Prin prezenta, noi, cadrele didactice de specialitate (Educație Muzicală) din învățământul gimnazial si liceal românesc, alături de asociațiile profesionale, părinți, elevi și reprezentanți ai comunității culturale, ne exprimăm dezacordul ferm și protestul deschis față de decizia de reducere a timpului alocat disciplinei Educație Muzicală de la 1 oră pe săptămână la 0,5 ore pe săptămână (o oră la două săptămâni) pentru toate profilurile, conform noilor planuri-cadru pentru liceu aprobate în anul 2025.

Ne adresăm dumneavoastră, ca autorități executive și legislative supreme ale statului, solicitându-vă să interveniți pentru a stopa o măsură care afectează grav calitatea actului educațional, vulnerabilizează statutul profesorilor și privează tinerii de o formare culturală și emoțională echilibrată.

Demersul nostru se fundamentează pe următoarele argumente de interes național și educațional:

1. Imposibilitatea aplicării metodologiei didactice: Alocarea a doar 0,5 ore pe săptămână înseamnă că un profesor se va întâlni cu elevii săi o singură dată la două săptămâni. În aceste condiții, continuitatea logică a predării este spulberată, iar formarea unor competențe reale de receptare muzicală și cultură generală devine o simplă formalitate pe hârtie, imposibil de realizat la clasă.

2. Ignorarea recomandărilor europene și a cercetărilor științifice: În timp ce cadrele de competențe ale Uniunii Europene și UNESCO plasează „conștiința și exprimarea culturală” printre competențele-cheie ale secolului XXI, România alege să le reducă la minimum. Studiile din neuroștiințe demonstrează clar că muzica stimulează plasticitatea creierului, dezvoltă gândirea logică și inteligența emoțională și reduce semnificativ nivelul de anxietate și stres în rândul adolescenților.

3. Impactul social și profesional devastator asupra corpului profesoral: Reducerea la jumătate a normelor didactice la această disciplină va arunca mii de profesori calificați în restrângeri de activitate masive. Pentru a-și asigura un salariu complet, un profesor va fi obligat să cumuleze fracțiuni de normă în 4 sau 5 școli diferite, aspect care va duce la epuizare profesională și va goni tinerii performanți din sistemul de învățământ.

4. Adâncirea decalajului cultural în societate: Școala publică reprezintă, pentru o mare parte din elevii din medii defavorizate sau din comunități mici, singura șansă de acces la cultură și alfabetizare artistică. Diminuarea acestei materii adâncește....

Apelul public, pe larg, în articol.

27/08/2026

N-am nicio tragere de inimă când mă gândesc la noul an școlar, sunt scârbită de modul în care educația este tratată în țara noastră de toată lumea: de clasa politică, de părinți și chiar de unii oameni din sistem.

Mă apucă anxietatea, revolta și despresia, toate odată. Le simt înainte să înceapă școala. În nodul din stomac, într-o neliniște de dimineață, în gândul că urmează încă un an în care trebuie să fiu bine pentru toată lumea, chiar și atunci când eu nu mai sunt bine deloc.

Bineînțeles, n-am să las asta să se vadă. M-am obișnuit să zâmbesc la școală. Să intru la clasă și să par calmă. Să-mi fac treaba, să răspund părinților, să rezolv probleme, să completez hârtii și să merg mai departe. Numai că nimeni nu vede ce se întâmplă după ce închid ușa clasei.

Nu se vede oboseala aceea care nu mai trece cu un weekend liber, faptul că uneori ajung acasă și nu mai am chef de nimic. Nu se vede că mă gândesc la școală și când sunt acasă și că, uneori, mă trezesc noaptea cu mintea plină de probleme pe care nu le pot rezolva.

Și cel mai greu este că trebuie să fii atent ce spui. Dacă spui că ești epuizat, ți se spune să-ți iei un concediu Dacă spui că te afectează lipsa de respect, ți se spune că „trebuie să înțelegi generația de azi”. Dacă te plângi de bani, ți se spune că ai vacanțe prea multe și n-ai deloc vocație.

Dacă vorbești despre părinți care te tratează de sus și pentru care trebuie să dai explicații pentru orice, ți se spune să comunici mai bine.

Dar cineva se întreabă și cm mai este profesorul?

Pentru că profesorul are și el rate, facturi, copii, probleme, frici și zile în care pur și simplu nu mai poate. Pică psihic. E normal să începem anul școlar și încă de la început moralul să fie la pământ?

Toate acestea se adună. S-a întins prea mult coarda. Nu cred că depresia apare într-o singură zi. Cred că se adună încet. Din fiecare „lasă că trece”, din fiecare nedreptate înghițită, din fiecare seară în care mai lucrezi puțin, deși nu mai poți, din fiecare situație în care pleci de la școală întrebându-te dacă mai merită.

Am ajuns să-mi fie dor de omul care eram când am intrat prima dată în învățământ. Atunci aveam emoții înainte de prima oră. Acum am anxietate înainte de primul clopoțel.

Și totuși, la începutul acestui an școlar, voi intra din nou în clasă, o să zâmbesc. O să spun „Bună dimineața!”. O să-mi fac lecția. Și probabil că, la un moment dat, un copil va spune ceva care mă va face să uit pentru câteva minute de toate. Cred că de aceea încă sunt aici.

Dar anul acesta nu mai vreau doar să ...

Opinia, pe larg, în articol.

16/08/2026

Marius Nistor, liderul FSE ”Spiru Haret”, a negat vehement ideea că nu există bani pentru respectarea angajamentelor

08/08/2026

Uneori am impresia că profesorul nu mai are nici măcar dreptul la demnitate profesională. Elevii susțin examene, iar rezultatele lor sunt afișate cu coduri, tocmai pentru a le proteja identitatea. Noi, după examenul de titularizare, putem ajunge cu numele complet și nota afișate public, iar rezultatele pot fi preluate imediat de presă. În loc să vorbim despre competență, despre parcurs profesional sau despre context, ajungem foarte ușor la un soi de „panou al rușinii”.

Mi se pare o formă de expunere pe care nu o acceptăm în cazul altor profesii și pe care, cu atât mai puțin, nu ar trebui să o normalizăm în educație.

Mai este ceva ce nu înțeleg! Un elev care obține rezultate excepționale la competiții importante poate fi recompensat: poate fi scutit de anumite examene, poate primi burse, poate avea un traseu educațional adaptat performanței sale. Și este foarte bine să fie așa. Performanța trebuie recunoscută și încurajată. Dar atunci de ce nu aplicăm același principiu și în cazul profesorilor?

Dacă un profesor a pregătit elevi care au obținut premii la concursuri naționale și internaționale, dacă rezultatele lui sunt acolo, vizibile și verificabile, de ce trebuie să pornească din nou de la zero și să demonstreze prin încă o inspecție, încă o lucrare, încă un examen sau încă un grad că este un profesor bun?

Vorbesc și din propria experiență. Am avut elevi cu rezultate foarte bune, inclusiv premii naționale și internaționale. M-am bucurat pentru fiecare dintre ei și nu spun asta ca să cer un premiu personal. Spun pentru că mă întreb dacă, într-un sistem care pretinde că încurajează performanța, rezultatele profesorului care a construit acea performanță nu ar trebui să conteze mai mult. De ce, după 20 de ani de meserie, după rezultate concrete și după generații de elevi, trebuie să-mi petrec vara scriind lucrări pentru grad și pregătindu-mă pentru noi evaluări ca să demonstrez că sunt competent?

Până la urmă, cât trebuie să mai demonstreze un profesor că știe să fie profesor în sistemul ăsta rușinos?

Nu cred că soluția este să eliminăm evaluarea sau standardele profesionale. Avem nevoie de ele. Dar evaluarea ar trebui să aibă sens și să țină cont de ceea ce ai făcut efectiv la catedră. Un profesor nu poate fi...

Opinia pe larg, în articol!

29/07/2026

20/07/2026

18/03/2026

După jumătate de an de la implementarea măsurilor de austeritate în învățământ, ne-am întors la directorii cu care am vorbit în septembrie 2025. Iată un rezumat cu problemele ridicate de directori sau foști directori, din acest moment, adică la mijlocul anului școlar:

👉 În continuare, în școlile mici, în special în rural, profesorii titulari și-au completat normele cu alte materii, fie că aveau pregătire sau nu pentru asta. Gluma „doamna profesoară de română, matematică, geografie, istorie și sport…” a rămas valabilă, așadar. Și toți cu care am vorbit spun că sunt îngrijorați cu privire la calitatea acestor ore.

📚 Dacă în septembrie erau deja stabilite clasele, nu a crescut numărul de elevi așa cm cerea legea. Acum, după reorganizare, aproape toate școlile au pierdut clase, deci se pierd din nou și norme didactice. Din nou sunt profesori care se plimbă printre școli sau merg la inspectorate să ceară completări de normă.

📕 Directorii care au preluat mai multe unități în management după comasare se simt copleșiți, mai ales că au de anul ăsta și 10 ore de predare.

👩‍🏫 Nu se vorbește suficient despre copiii cu cerințe educaționale speciale pentru care nu există profesori de sprijin, spun ei.

🚌 Liceele tehnologice au nevoie de o finanțare adaptată nevoilor lor.

👨‍🏫 Toți directorii au vorbit despre deficitul de imagine pe care l-au suferit în urma declarațiilor fostului ministru Daniel David și despre epidemia de deznădejde care a cuprins cancelariile.

✍ de Andreea Archip
🔗 Citește, pe larg, în linkul din comentarii.

18/03/2026

❗️ PROTESTELE TREBUIE SĂ CONTINUE!