24/05/2025
Maria Ioana Dumitrașcu, Pro Vita Iași: „Pierderea sarcinii este o suferință puternică, pe care societatea o minimizează”
🌸 Cu o sensibilitate aparte, izvorâtă din propria durere a pierderii primilor trei copii în timpul sarcinii, Maria Ioana Dumitrașcu vorbește deschis despre durerea adesea invizibilă a mamelor care pierd un copil sau mai mulți în perioada sarcinii. În interviul de mai jos, Ioana descrie prin ce trec femeile, cm le ajută să participe la un grup de sprijin și cm se pot organiza diferite grupuri de susținere în comunitățile locale.
Maria Ioana Dumitrașcu face parte din echipa Departamentului Pro-Vita din cadrul Sectorului de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală a Arhiepiscopiei Iașilor și este facilitator în cadrul grupului de suport „Dincolo de nori este iubire”.
Alexandra Nadane: Ioana, cm a luat naștere acest grup de sprijin în cadrul Pro Vita Iași și care este rolul tău în echipă?
🌸Maria Ioana Dumitrașcu: Grupul de suport „Dincolo de nori este iubire” a luat ființă în anul 2020, inițial sub forma unui grup online pe Facebook, iar în 2023 s-a transformat în întâlniri fizice, la Iași, organizate de Arhiepiscopia Iașilor prin Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune. Consider acest grup ca fiind născut direct din inima mea, deoarece, după ce am pierdut două sarcini, mi-am dat seama că, pe calea vindecării, cel mai greu mi-a fost că nu am găsit înțelegere și sprijin în jurul meu. Aflând cât de multe mame pierd sarcina am simțit nevoia să organizez un spațiu unde să ne sprijinim reciproc, să ne simțim înțelese și să găsim resurse pentru a integra pierderea copilului în viața noastră.
În acest moment sunt facilitatorul grupului, însă tot timpul pregătesc și susțin întâlnirile alături de psihologul Departamentului Pro Vita Iași.
AN: Ce trăiri și dificultăți întâlnesc cel mai frecvent femeile care trec prin pierderea unei sarcini? Cum se resimte această suferință pe termen lung?
🌸MID: Pierderea unei sarcini reprezintă, de fapt, moartea copilașului din burtică. Copilașul pe care îl așteptai, dar care știi că nu va mai veni niciodată pe lume. Vorbim, așadar, despre un subiect atât de sensibil și complex încât aș putea să îți povestesc ore în șir și nu terminăm, însă ce am observat comun la mamele din grup este durerea puternică pe care o simt și nu o împărtășesc, uneori nici măcar cu tatăl copilului. Societatea minimizează emoțiile unei mame care a pierdut o sarcină. Pentru că „era mic”, pentru că „era nenăscut”, pentru că „nici măcar nu l-ai văzut, ținut în brațe sau cunoscut”, sau pe motiv că „ești tânără și mai faci alții”. Mamele nu sunt susținute să trăiască perioada de doliu, doliu atât de necesar după orice pierdere, cu atât mai mult când vorbim despre moartea propriul copil, născut sau nenăscut. Ele țin durerea asta în inima lor, fără să o mai împărtășească sau să o trăiască ca să o integreze, iar dacă cumva o fac, de cele mai multe ori nu sunt luate în serios ori li se transmite ideea că prea dramatizează ori exagerează.
🌸Aceasta suferință neintegrată se resimte în special în zona familiei și a identității femeii. Dacă mamele care au pierdut sarcina mai au și alți copilași, atunci este posibil ca ele să devină foarte protective cu ceilalți prunci, de frică să nu li se întâmple ceva rău și să îi piardă și pe ei.
De asemenea, este posibil să se închidă inima mamei și să devină mai distantă cu partenerul ei, uneori chiar și cu pruncii de acasă. Unele femei nu reușesc să se regăsească după o pierdere de sarcină nici după ani buni, mai ales dacă era singurul lor copil. Nu mai găsesc bucurie în nimic ce le înconjoară, nu își mai găsesc sensul, pentru că nu își trăiesc rolul de mamă. În urma unei astfel de experiențe neintegrate, unele mame nu își mai doresc copii sau, din contra, fac eforturi supraomenești pentru o nouă sarcină, iar dacă aceasta apare este posibil să o ducă cu mare anxietate, stres, griji, de frică să nu o piardă iar. Bineînțeles, nu e general valabil, însă sunt trăiri descrise din majoritatea mamelor.
AN: Cum ajută, concret, participarea la grupul de sprijin? Ce tip de sprijin primesc femeile în cadrul întâlnirilor?
🌸MID: Grupul de suport este spațiul în care mamele își permit să fie vulnerabile, fără să le fie frică că sunt judecate, neînțelese sau că odată ce coboară în durere, rămân singure în ea. Prin participarea la aceste întâlniri, mamele fac schimb de experiență, își validează una celeilalte emoțiile, trăirile, se sprijină reciproc pe calea vindecării, găsesc soluții împreună la dificultățile date de complexitatea durerii traumatice. Punctual sunt ajutate și de psihologul care participă la întâlniri, să își înțeleagă mai bine stările post traumatice și să identifice modalitățile de vindecare. Fiecare întâlnire a grupului tratează teme diferite pe marginea pierderii de sarcină, urmărind să atingă fiecare colțișor din interiorul și exteriorul mamei, care a fost afectat de această traumă, cu scopul de a integra pierderea.
AN: Are grupul și o dimensiune spirituală sau duhovnicească? Dacă da, cm se împletește credința cu procesul de vindecare pentru aceste femei?
🌸MID: Pentru că acest grup este deschis către orice mamă care a pierdut sarcina, indiferent de religia ei, inițial nu am încercat să îi dăm și o notă duhovnicească, în mod vădit, însă e clar ca fără Hristos nu reușim să integrăm pierderea, pentru că El este Cel care aduce vindecarea. Și ne mai unește ceva cu Dumnezeu: copilul. Copiii pe care îi avem, fie că sunt născuți sau nenăscuți, sunt în primul rând copiii lui Dumnezeu și mamele simt asta. Nu cred că a fost vreo întâlnire în care măcar o dată să nu Îl pomenim pe Dumnezeu, pentru că o pierdere de sarcină vine la pachet cu întrebările: „de ce mi s-a întâmplat asta?”, „unde e copilul meu acum?”, „e copilul meu bine?”, „oare mă voi mai întâlni vreodată cu el?”.
🌸Mamele găsesc răspunsul la aceste întrebări prin credință. Când ai încredere că Dumnezeu nu a îngăduit fără rost să pierzi sarcina, când crezi că la sfârșitul acestei vieți, urmează Veșnicia, acolo unde sigur te vei revedea cu pruncul pe care nu ai apucat să îl ții în brațe, când crezi că Dumnezeu e milostiv și e Iubire, crezi de asemenea că acești prunci nevinovați se află în continuare în grija lui Dumnezeu și sunt bine. Consider că tot timpul credința reduce semnificativ perioada de suferință după o pierdere pentru că e mult mai ușor de dus orice durere atunci când îl luăm pe Dumnezeu de mână în suferința noastră și îi dăm voie să lucreze în inima noastră, iar prin pierderea noastră să lucreze în lume.
AN: Ce pot face cei din jur – familia, prietenii, comunitatea – pentru a fi un real sprijin pentru o femeie aflată într-o astfel de durere?
🌸MID: Experiența pierderii de sarcină este plină de frământări, de durere, de emoții de tot felul, de dor și de căutări. Mamele au nevoie să fie văzute, auzite, să nu fie judecate, să se simtă în siguranță atunci când își deschid inima și povestesc despre ceea ce simt, ce le apasă, ce doare. Din dorința de a le ajuta să iasă din suferință, uneori avem tendința să le spunem că va fi bine, că vor mai veni copii, că era mai greu dacă îl năștea și poate era bolnav, sau poate murea la naștere sau tot felul de astfel de replici, care din păcate fac mai mult rău decât bine unei mame care simte că pruncul pe care l-a pierdut era unic. Sigur că pot să mai vină și alți copilași, dar ea atunci suferă după acel copil a cărui mămică este și pe care nu îl va putea niciodată ține în brațe, legăna, cânta de noapte bună, alina, hrăni și așa mai departe. Consider că atunci când cineva de lângă noi pierde o sarcină, fie că vorbim de soție, soră, fiică, prietenă sau vecină, mai bine ar fi să o ascultăm, să o întrebăm pe ea cu ce îi putem fi de folos, să evităm să îi dăm sfaturi, dacă nu le solicită și cel mai important, să ne rugăm pentru ea și pruncul ei.
🌸Dacă este să ne îndreptăm atenția spre cadrele medicale, cred că ar trebui să tragem un semnal de alarmă asupra modului în care medicii anunță că sarcina e oprită din evoluție sau că este vorba despre un avort spontan și asupra modului în care o tratează pe pacientă.
Poate din obișnuință, pentru că se întâlnesc foarte des cu aceste pierderi de sarcină, unii medici nu mai sunt delicați cu inima mamei atât de sensibilă în acele moment. Din păcate multe mame povestesc cu groază clipele petrecute în maternități sau clinici. Când medicul oferă respect mamei și pruncului, chiar dacă acesta este nenăscut sau fără viață, atunci pacienta găsește sprijin în medic și în special procesul fizic de eliminare a sarcinii oprite din evoluție devine mai ușor de dus. De asemenea, gândul de a purta o nouă sarcină este mai ușor de acceptat când mamele știu că medicul ginecolog este alături de ele și pot să aibă încredere în el, indiferent de obstacolele apărute pe perioada sarcinii.
🌸Nu în ultimul rând, pentru că sunt atât de multe mame care trec la un moment dat prin pierderea copilului, consider că ar ajuta foarte mult organizarea de grupuri de suport pentru ele, pentru tătici, pentru familii, poate de către preoți, poate de către asistenții sociali din comunitate sau de diverse asociații. Îndrăznesc să zic că fericirea unei societăți pornește de la mame. Acolo unde mama este fericită, familia oglindește această stare de bine, copiii trăiesc cu bucurie și reușesc să ducă mai departe valori sănătoase conturându-se astfel o societate mai sănătoasă. Dacă mamă suferă și se pierde pe ea în durere, suferă și tatăl și copiii, așadar suferă întreaga familie și implicit și comunitatea.
AN: Ce ai transmite celor care ar dori să inițieze un grup de sprijin în comunitatea lor, dar ezită din diverse motive? Cum i-ar putea încuraja experiența voastră de la Iași?
🌸MID: Îi rog să îndrăznească. Nu este un proces ușor, dar nici exagerat de dificil. Tot timpul să aibă în minte de ce doresc să facă grupul de suport, ce beneficii aduce acesta. Astfel își păstrează motivația și găsesc resurse în orice situație care ar împiedica poate înființarea unui astfel de grup sau menținerea lui.
Departamentul Pro Vita al Arhiepiscopiei Iașilor poate oferi suport și formare pentru cei care doresc să înființeze un astfel de grup de suport și solicită sprijin.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă o mamă îndurerată care și-a pierdut copilul are ocazia să participe la întâlnirile unui astfel de grup, se poate transforma, cu ajutorul grupului, într-o mamă împăcată, o mamă care a găsit un sens în pierderea ei, care a identificat o cale de a depăși durerea și a găsi resursele pentru a-și continua cu bucurie viața, asumându-și noul statut, acela de mamă a unui copil pe care nu îl va ține niciodată în brațe, ci doar în inimă. Iată ce lucrare însemnată!
Rubrică coordonată de Alexandra Nadane
