01/10/2026
După rutina de dimineață și administrarea suplimentelor, pornim spre grădiniță. Își ia surioara de mânuță și merg împreună… 🥹🤍 Sunt imagini care, pentru noi, valorează enorm.
Dar odată ajuns la grădiniță, parcă ceva se schimbă. Nicholas se retrage în lumea lui. 😔
În jurul lui sunt copii, se apropie de el, încearcă să se joace… însă el preferă, de cele mai multe ori, să rămână singur. Uneori chiar și surioara lui este lângă el, dar interacțiunea dintre ei este foarte puțină.
Rareori copiază spontan ceea ce fac ceilalți copii. De multe ori are nevoie să îl îndemnăm noi: „Hai, Nicholas, desenează și tu pe tablă…”, „Hai să facem și noi…”. Și atunci încearcă. ❤️
Poate pentru cineva din exterior sunt doar niște lucruri mici. Pentru noi, ca părinți, sunt lucrurile pe care le observăm în fiecare secundă. Și doare… 😥
Doare să vezi copii care se caută, se strigă, se joacă împreună, iar copilul tău pare că nu știe încă drumul către lumea lor.
Dar nu renunțăm. Continuăm terapiile, continuăm să-l încurajăm și să-i fim alături, cu speranța că, pas cu pas, va reuși să se deschidă tot mai mult către lumea din jurul lui. 🙏🏻💙
Iar dacă îl vedeți desculț în ultimele imagini, aceasta este o altă parte din Nicholas. Inclusiv în sala de grădiniță, imediat ce ajunge, își dă jos încălțămintea și șosetele. Pur și simplu nu le tolerează și preferă să fie desculț.
Noi nu cerem ca Nicholas să fie ca ceilalți copii. Ne dorim doar să-l vedem conectându-se, comunicând, jucându-se și bucurându-se alături de ei. Iar pentru fiecare pas, oricât de mic, vom continua să luptăm. 💙🧩
