01/06/2026
Uneori ne apucă nostalgia și Ziua Copilului ne-a prins în starea asta💕
Cum ar fi să ne amintim azi despre cm era copilăria, pe vremea noastră!? Nu cu dojană, cu comparație față de copilăria de acum, ci cu gândul că a fost o frântură din povestea noastră de azi care încă dăinuie în inimile noastre, care modelează și povestea a cine suntem azi.
𝐀𝐳𝐢 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐦 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢, 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭̦𝐚̂𝐧𝐝𝐮-𝐧𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐟𝐢𝐞 𝐩𝐮𝐭̦𝐢𝐧 𝐝𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆.
𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐀𝐝𝐢𝐧𝐞𝐢 (Adina Giurgea)
„Mi-am petrecut primii 12 ani din viață - când eu m-am simțit copil - într-un cartier de la marginea Bucureștiului, într-o curte mare, unde ieșeam imediat ce mă trezeam să mă plimb, să miros florile, să-mi creez poveștile mele inventate. Am avut mereu o latură visătoare și ea ieșea la iveală în momentele când eram singură.
În restul momentelor, eram înconjurată de copii. Ne petreceam majoritatea timpului (în afara școlii) jucând 𝐥𝐞𝐚𝐩𝐬̦𝐚, 𝐝𝐞-𝐚 𝐯-𝐚𝐭̦𝐢 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐧𝐬𝐞𝐥𝐞𝐚, 𝐝𝐞-𝐚 𝐡𝐨𝐭̦𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐯𝐚𝐫𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐢, 𝐧𝐞 𝐛𝐚̆𝐭𝐚𝐦 𝐜𝐮 𝐚𝐩𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞 𝐜𝐚̆𝐭̦𝐚̆𝐫𝐚̆𝐦 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭̦𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐚𝐜𝐢𝐢, toate până apărea în poartă tatăl meu și striga tare să se-audă până-n capătul celălalt al străzii: 𝐴𝑑𝑖𝑛𝑎, 𝐶𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑎𝑛, 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆!
Ăsta era semnalul pentru mine și fratele meu că joaca s-a terminat. Sigur că veselia continua la masă (unde mâncam doar noi doi) și unde ne hlizeam și râdeam, numai de mâncare nu ne ardea nouă🙄😅
În vreme ce fratele meu citea pe ascuns - și acum îl văd cm ascunde sub plapumă volumele acelea mici din „O mie și una de nopți”, în loc să învețe pentru școală🤫 - pentru mine cărțile - cm erau cele la care aveam noi acces - 𝑐𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑡𝑒𝑥𝑡 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑖𝑙𝑢𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 - 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑓𝑒𝑙.
Așa c-am decis că mie nu-mi place să citesc. Dar poveștile nu lipseau din viața mea, mama era împătămită a cititului și citea pe unde apuca. Aveam o bibliotecă consistentă pentru vremurile acelea, iar mama ne povestea mereu ce citea, de uneori mi se părea c-am văzut filmul sau ceva.
𝐌𝐢-𝐞 𝐝𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞, dar măcar un lucru s-a schimbat în bine, am reușit să mă îndrăgostesc de lectură pe la liceu, iar de când am devenit mamă m-am asigurat că ai mei copii iau contact cu cărțile și poveștile zilnic și am găsit și o mulțime de cărți cu ilustrații care i-au făcut să iubească cititul.”
𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐚 𝐑𝐚𝐦𝐨𝐧𝐞𝐢
„Am fost un copil introvertit care prefera să stea să aranjeze cuțitele și furculițele din dulapul din bucătărie decât să iasă pe afară să se joace cu alți copii. Îmi făceam 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢, croiam tone de haine pentru păpuși din tot ce găseam prin casă, făceam ture cu bicicleta mea roșie prin grădina bunicului, mă uitam la povești pe diapozitive și învățam italiana cu Topo Gigio pe Rai 2 și engleza cu Scooby Doo pe Cartoon Network.
Apropo de povești, memoria îmi cam joacă feste, dar știu sigur că aveam prin casă 𝐛𝐚𝐬𝐦𝐞 𝐫𝐮𝐬𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐮𝐦 „𝐂𝐚̆𝐥𝐮𝐭̦𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐜𝐨𝐬̦𝐚𝐭” 𝐝𝐞 𝐄𝐫𝐬𝐨𝐯 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐬𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐃𝐢𝐬𝐧𝐞𝐲, cele mici pe care le mai văd din când în când pe la târgurile Bookisit. Dar eram cu adevărat fascinată de ce îmi povestea bunicul înainte de culcare, de aventurile lui cu Feți Frumoși pescari. Mai târziu am realizat că acești eroi nu erau scriși în nicio carte și că bunicul își povestea, de fapt, 𝑎𝑣𝑒𝑛𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒.
Acum nu mai fac haine, nici cu bicicleta nu mai ies pe afară, dar 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐮 𝐫𝐚̆𝐦𝐚𝐬 𝐜𝐮 𝐦𝐢𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐱𝐞𝐫𝐬𝐞𝐳 𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐧𝐝 𝐜𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢.
Dacă ți-am făcut și ție poftă să te întorci puțin în timp, ne-ar bucura să aflăm despre copilăria ta, ce-ai adus cu tine și în viața de adult, ce-ai transmis copiilor.
La mulți ani cu multe povești care ne fac viața mai frumoasă și mai vie💕🥳
