26/12/2025
Dreptul exclusiv este, fără exagerare, cel mai important instrument pe care îl are un titular de drepturi. Este puterea reală de a spune „da” sau „nu”, de a negocia, de a alege cine te reprezintă și în ce condiții. În clipa în care acest drept este limitat, fie prin gestiune colectivă extinsă, fie prin gestiune colectivă obligatorie, titularul rămâne fără pârghii. Devine spectator la propria creație, iar „reprezentarea” se transformă în substituire.
Exact aici apare problema pe care o vedem, repetitiv, în toate sistemele în care dreptul exclusiv este golit de conținut. Când titularii sunt „la mâna” unui organism de gestiune colectivă, nu se mai pot opune la nimic din ceea ce decide conducerea acelui organism. Nu pot spune „nu vreau să fiu reprezentat”, nu pot cere condiții, nu pot impune transparență reală, nu pot schimba ușor regulile jocului (pot depune mărturie mii de titulari de drepturi). Iar când nu există concurență și nici posibilitatea reală de retragere, apare inevitabil captura: un sistem în care majoritatea încasează sume umilitoare, iar o mică minoritate, conectată și influentă, încasează disproporționat. Nu e „o teorie”. Este mecanismul clasic al oricărui monopol.
Și mai grav, pentru cei care nici măcar nu au dat mandat, dar sunt „înghițiți” prin gestiune extinsă sau obligatorie, realitatea e și mai dură: un audit profesionist ar arăta că, în cele mai multe cazuri, către nemembri ajunge aproape nimic din ceea ce s-a colectat în numele lor. Când nu ai drept exclusiv, ești, practic, un rând într-un tabel, fără voce și fără putere.
De aceea este relevant și ce s-a întâmplat la întâlnirea din 15 decembrie 2025 de la Guvern, cu premierul Ilie Bolojan și vicepremierul Oana Gheorghiu au fost invitate persoane care s-au erijat în reprezentanții tuturor artiștilor din România, deși nu au avut niciodată un astfel de mandat. Asta este esența problemei: când mandatul nu contează, „reprezentarea” devine un pretext. Iar dreptul exclusiv al titularilor devine decor.
Respectarea dreptului exclusiv nu înseamnă slăbirea protecției autorilor și artiștilor. Înseamnă exact contrariul: să îi pui din nou în centrul sistemului, cu drepturi reale, puternice, nu cu promisiuni și comisioane. Înseamnă să existe responsabilitate, concurență, control și transparență. Pentru că doar acolo unde titularul poate spune „da” sau „nu” există, de fapt, respect.
Stimate doamne,
Stimați domni,
Dragi colegi,
Având în vedere scrisoarea adresată de 43 de actrițe şi actori, Prim-ministrului şi Ministrului Culturii, prin care ne aduceți la cunoștință îngrijorările dvs. referitoare la proiectul de modificare a Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, Ministerul Culturii vă supune atenției următoarele lămuriri și informații:
1. Ministerul Culturii și Secretariatul General al Guvernului sunt inițiatorii OUG, având ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 8/1996.
2. Principalul scop al acestui act normativ îl reprezintă conformarea României la avizul motivat al Comisiei Europene privind gestiunea colectivă a dreptului de comunicare publică a operelor muzicale. Corelativ acestui demers, sunt necesare soluții legislative care să garanteze un just echilibru pentru toate categoriile de autori și titulari de drepturi, soluții care să corecteze și să rezolve aspectele problematice ale gestiunii colective la nivel național – inclusiv cele semnalate de Dvs.
3. De mai bine de 20 de ani, gestiunea colectivă facultativă a operelor, producțiilor și prestațiilor artistice din domeniul audiovizual a asigurat respectarea drepturilor și titularilor de drepturi din România. Nu există temei pentru a crede că lucrurile nu vor funcționa corect și productiv și în cazul operelor muzicale, pentru că extinderea acestei modalități de gestionare și la comunicarea publică a operelor muzicale:
a) asigură egalitatea de tratament pentru toate categoriile de autori (muzică, audiovizual, opere scrise și de artă plastică)
și
b) garantează faptul că nivelul remunerațiilor încasate de autori nu va fi inferior celui din prezent.
4. Prevederile din această reglementare, care securizează drepturile autorilor și titularilor de drepturi, vizează următoarele:
a) Respectarea voinței autorului. Fiecare creator decide liber între: gestiunea individuală (directă sau prin intermediul unui impresar), organisme de gestiune colectivă (OGC) sau entități independente (EGI), o practică obișnuită în industria muzicală europeană;
b) Protecția Remunerațiilor. Scăderea nivelului remunerațiilor colectate invocată de organismele de gestiune colectivă vizează cel mult comisionul de administrare. În niciun caz nu aduce atingere veniturilor efective ale autorilor, care vor continua să încaseze remunerațiile conform opțiunii liber exprimate (gestiune individuală sau reprezentarea prin intermediul unui organism de gestiune colectivă sau al unei entități de gestiune independentă);
c) Instituirea unei prezumții de utilizare a repertoriului gestionat de OGC în cazul drepturilor gestionate colectiv facultativ;
Gestiunea colectivă facultativă presupune faptul că organismele de gestiune colectivă reprezintă numai membrii proprii, fără a avea posilitatea să autorizeze și utilizarea repertoriului autorilor și titularilor care nu sunt membri ai acestora (nu au acordat mandat direct). În aceste cazuri, a fost instituită o prezumție de utilizare a repertoriului gestionat de OGC, care operează NUMAI DACĂ:
* autorul sau titularii drepturilor de autor și conexe NU informează în prealabil organismul de gestiune colectivă (inclusiv prin prezentarea documentelor relevante conform prevederilor statutare) despre autorizarea directă a unei terțe persoane (juridice);
* utilizatorii NU fac dovada deținerii autorizării directe prin prezentarea contractului încheiat cu autorii sau titularii de drepturi, fie direct, fie prin intermediari.
d) includerea, pentru prima dată, în cuprinsul Legii a unui capitol distinct, referitor la drepturile și obligațiile utilizatorilor. În opinia inițiatorilor, concordantă cu directivele europene în materie, relația dintre autori și titulari, pe de o parte și utilizatori, pe de altă parte, intermediată în majoritatea cazurilor de organismele de gestiune colectivă, trebuie să fie una corectă, deschisă, echilibrată. Operele și alte obiecte protejate generează remunerații ca urmare a utilizării, fapt ce presupune înțelegere, comunicare bazată pe respect și bună-credință între cele două categorii;
e) în domeniul ambiental să existe o metodologie unică și un organism comun de colectare;
În prezent, existența mai multor colectori și a celor patru metodologii distincte aplicabile în ambiental, a generat birocrație, incoerențe și o bază de plătitori sub potențial. Organismele de gestiune colectivă au pornit de la prezumția de rea-credință în relația cu utilizatorii, fără a încerca să pună în practică un GHIȘEU UNIC, menit să reducă birocrația și să asigure eficiență și transparență.
Noul sistem impune un mecanism cu o bază mare de utilizatori plătitori, care achită remunerații rezonabile în raport cu valoarea economică și ponderea utilizării. Utilizatorii naționali vor obține licența de la un singur organism comun de colectare pentru un repertoriu vast (național și internațional) și vor achita remunerațiile printr-un sistem de facturare unică. Noul sistem elimină situațiile extreme (precum reclasificarea mijloacelor de transport) și se aliniază deciziilor CJUE care se opun unei simple prezumții de comunicare publică bazată pe prezența instalațiilor de sonorizare. Înființarea acestui „ghişeu unic” (one stop shop) este aliniată bunelor practici europene, precum structura de colectare ICE (formată din PRS – UK, STIM – Suedia, GEMA – Germania), UNISONO (Belgia), BUMASTEMRA (Olanda) sau TheMusicLicense (UK) care demonstrează succesul colectării unitare, cu costuri administrative mai mici (ceea ce înseamnă mai mulți bani pentru titulari).
f) obligația organismelor de gestiune colectivă de a iniția (după ani și ani de amânări) negocierile pentru metodologiile al căror obiect îl reprezintă drepturile gestionate colectiv facultativ, în acord cu dispozițiile art. 146 alin. (1) lit. a) – i) din Legea nr. 8/1996.
Practica ultimilor ani a arătat că doar schimbarea modalității de gestionare colectivă a drepturilor este insuficientă, atât timp cât metodologiile rămân neschimbate. În cadrul negocierilor, atât organismele de gestiune, cât și utilizatorii stabilesc de comun acord condițiile care garantează părților funcționarea sistemului, în beneficiul titularilor de drepturi.
Toate aceste informații sunt disponibile pe site-ul Ministerului Culturii https://www.cultura.ro/discutii-constructive-pentru-legi-mai-bune/.
Avem convingerea că aspectele mai sus enumerate - punctele a) - f) -, au un impact direct asupra activității dumneavoastră, într-un mod pozitiv.
Ministerul Culturii este consecvent principiilor enunțate cu prilejul dezbaterilor publice organizate pe această temă, începând din vara acestui an. Ca atare, proiectul OUG va fi susținut mai departe; din păcate, noi - inițiatorii, nu vedem posibilă o nouă dezbatere în această perioadă a sărbătorilor, cu atât mai mult cu cât amânarea adoptării, după data de 30 decembrie 2025, înseamnă iminent răspunderea în fața Curții de Justiție a UE.
Este firesc să existe opinii diferite și notăm poziția dumneavoastră, opusă altor poziționări exprimate direct sau public împotriva inițiativei legislative; sunteți dovadă convingătoare a faptului că numai întrebând, cerând lămuriri, ascultând cu atenție și bună credință pot fi înțelese avantajele oricărei îmbunătățiri a cadrului legislativ.
Suntem convinși că nu trebuie sa existe tratamente diferențiate pentru diferite categorii de artiști, că legea nu depinde de popularitate si rating, că interesul tuturor este luat în considerare și nu prevalează prioritățile unor entități. Acționăm cu respect pentru toți artiștii și vă mulțumim că, înțelegând importanța demersului, puteți fi asigurați de corectitudinea deciziilor.
