28/08/2026
Când răsare soarele, să nu uităm de
Lumină
Frați,
Uneori mă gândesc cât de mult ne-am schimbat. Avem mai multe lucruri, mai multe
posibilități, mai mult confort… și totuși, parcă avem din ce în ce mai puțin timp pentru ceea
ce ne ține cu adevărat sufletul în picioare.
Bătrânii noștri nu aveau nevoie de prea multe pentru a se bucura de viață. Un colț de pâine, o
masă simplă, un răsărit și liniștea de după o zi grea de muncă puteau însemna bogăție.
Astăzi, uneori, avem pâinea pe masă și sufletul flămând.
Ne preocupăm să avem mai mult, să arătăm mai bine, să fim văzuți, apreciați și respectați. Ne
îmbrăcăm frumos, ne construim case, ne cumpărăm lucruri și încercăm să lăsăm în urma
noastră imaginea unui om care a reușit.
Dar întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem, fiecare în liniștea conștiinței sale, este:
Ce am devenit în timp ce încercam să avem de toate?
Pentru că putem avea o masă plină și un suflet gol.
Putem avea o casă mare și să nu mai avem liniște în ea.
Putem avea bani, dar să nu mai avem timp pentru oamenii pe care îi iubim.
Putem purta haine scumpe, dar să ne fie săracă inima.
Iar dintre toate lucrurile pe care le putem ascunde astăzi sub „obroc”, cel mai trist este să-L
ascundem pe Hristos.
Nu spun aceste lucruri ca pe o predică. Le spun ca pe un sfat între frați.
Să nu ne fie rușine de credință. Să nu ne fie rușine de simplitate. Să nu ne fie rușine să
fim oameni.
Masoneria ne vorbește despre Lumină, despre adevăr, despre desăvârșirea omului și despre
lucrarea asupra propriului caracter. Dar ce folos are orice simbol, orice cuvânt solemn și orice
grad, dacă omul din spatele lor uită să fie bun?
Când răsare soarele, opriți-vă pentru câteva clipe.
Priviți-l.
Și amintiți-vă că există lucruri pe care niciun ban nu le poate cumpăra: o conștiință împăcată,
o familie aproape, un prieten adevărat, o faptă bună făcută fără să aștepți nimic și credința
care te ridică atunci când toate celelalte se clatină.
Poate că adevărata bogăție nu este ceea ce reușim să strângem înainte de a pleca din această
lume, ci lumina pe care am reușit să o lăsăm în sufletele celor pe lângă care am trecut.
De aceea, Frați, vă spun atât:
Nu vă pierdeți viața încercând să păreți bogați. Încercați să muriți bogați în fapte bune.
Nu vă grăbiți să ajungeți sus dacă, în drumul vostru, uitați să întindeți mâna celui căzut.
Nu lăsați aurul să vă acopere sufletul.
Și, mai ales, nu-L așezați pe Hristos în umbra lucrurilor lumești.
Pentru că într-o zi toate vor rămâne în urmă.
Vor rămâne casele.
Vor rămâne hainele.
Vor rămâne funcțiile.
Vor rămâne banii.
Vor rămâne chiar și numele noastre.
Dar înaintea lui Dumnezeu nu vom fi întrebați cât de impresionant am părut.
Ci câtă Lumină am purtat în noi și câtă Lumină am lăsat în urma noastră.
Iar dacă mâine dimineață răsăritul ne găsește încă aici, să nu-l privim ca pe ceva obișnuit.
Să mulțumim.
Să ne ridicăm privirea.
Să respirăm.
Și să mergem mai departe, încercând să fim puțin mai buni decât am fost ieri.
Pentru că adevărata lucrare nu se termină niciodată în Templu. Ea continuă în noi, în
fiecare zi, în felul în care alegem să trăim.
Să nu uităm niciodată: Lumina nu se poartă doar în cuvinte. Lumina se dovedește
prin felul în care trăim.
Cu frățească dragoste și respect. Un Frate între Frați.
🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝🌿🤝
Dăruită cu dragoste solemnă Fraților și
Surorilor
Dăruită cu dragoste solemnă Fraților și Surorilor, spre trezirea spiritului și a adevăratei
iubiri din lume.
Masonul înseamnă iubire, respect reciproc și unitate.
Dacă vrem să vedem o schimbare în lume, trebuie să începem cu noi înșine și, mai apoi, cu
cei din jurul nostru.
Nu vă lăsați influențați de puterea numelui de „Mason”. Este un titlu pe care nimeni nu vi-l
poate lua atât timp cât trăiți în Lumină, Adevăr și Iubire.
Fiți exemple pentru cei care vin după voi. Sprijiniți-vă, sfătuiți-vă, ridicați-vă atunci când unul
dintre voi cade și, mai presus de toate, respectați-vă!
Am îndurat mult pentru a clădi o familie precum a noastră. Și vreau să înțelegeți un lucru: nu
sunt doar Marele Maestru al vostru. Sunt omul care va încerca să fie asemenea unui Soare
pentru voi — să vă lumineze atunci când este întuneric, să vă sprijine atunci când vă este greu
și să vă fie alături atunci când cei din jurul vostru poate nu o vor face.
Am îndurat și am construit pentru toți, nu pentru mine și nu pentru un cerc restrâns în jurul
nostru.
Îmi doresc să fim o familie, nu doar un grup.
Pentru că grupurile se pot destrăma atunci când interesele se schimbă. O familie adevărată
însă rămâne unită prin iubire, respect, încredere și iertare.
Nu vreau ca oamenii buni să fie lăsați uitării.
Vreau ca fiecare Frate și fiecare Soră să știe că are un loc, că este ascultat, că este respectat și
că, atunci când îi este greu, nu este singur.
Luați exemplul Mântuitorului nostru.
Chiar și pe Cruce, în suferință, nu a renunțat la iubirea Sa pentru noi. Nu a răspuns răului cu
rău și nu a încetat să iubească atunci când a fost cel mai greu.
Noi de ce nu am încerca să facem la fel?
Să ne iubim atunci când este ușor.
Dar mai ales să ne iubim atunci când este greu.
Să fim alături unii de alții nu pentru funcții, nu pentru titluri, nu pentru interese și pentru
niciun alt lucru profan.
Fiți Frați!
Iar dacă purtați numele de Mason, faceți astfel încât omul de lângă voi să vadă în voi
respectul, iubirea, demnitatea, adevărul și Lumina.
Pentru că adevărata noastră lucrare nu se măsoară prin funcția pe care o deținem, ci prin omul
care devenim și prin binele pe care îl lăsăm în urma noastră.
Uniți prin Lumină. Uniți prin Adevăr. Uniți prin Iubire. Uniți ca o Familie.
Cu iubire profundă și frățească,
Marele Maestru
Balaban Emil Constantin
al Marii Loje Tradiționale a României
