05/10/2026
Din anii de școală nu ne amintim tot.
Se pierd formule, definiții, date, pagini întregi pe care cândva le-am știut pe de rost. Și totuși, educația rămâne cu noi într-un fel mult mai profund decât suma lucrurilor pe care ni le mai putem aminti;
rămâne în felul în care învățăm să punem o întrebare înainte de a accepta un răspuns, în curajul de a spune „nu știu” și de a căuta mai departe, în bucuria de a descoperi ceva pentru prima dată, în răbdarea de a nu renunța atunci când nu ne iese. În oamenii care ne-au făcut, la un moment dat, să vedem în noi ceva ce încă nu știam să vedem singuri.
Și poate că tocmai de aceea educația este atât de greu de cuprins într-o definiție.Se întâmplă într-un caiet, dar și într-o conversație; într-o carte, dar și într-o excursie, la o problemă de matematică, într-un atelier, într-un muzeu, în natură sau într-o întâlnire cu un om care îți povestește despre lumea lui. Se întâmplă atunci când un copil înțelege ceva despre lume, dar și atunci când începe să înțeleagă ceva despre el însuși.
Iar printre toate acestea trebuie să rămână loc și pentru copilărie, pentru joacă, curiozitate, prietenii, întrebări fără răspuns imediat și bucurii care nu trebuie să demonstreze nimic ca să fie importante.
Educația adevărată se vede cel mai bine abia mai târziu, în felul în care un copil ajunge să gândească, să aleagă, să se raporteze la ceilalți și, într-o zi, să își ia viața în propriile mâini.
De Ziua Internațională a Educației, gândul nostru merge către toți cei care contribuie la acest proces, din atât de multe locuri și în atât de multe feluri.
Pentru că educația nu pregătește doar copii pentru viitor, ci ajută, zi după zi, la creșterea oamenilor care îl vor construi.
Împreună pentru copii.