11/07/2026
Fiecare poveste ajunge, la un moment dat, la ultimul ei capitol
Lângă zidurile Mănăstirii Dragomirna, care ne-au fost strajă și ocrotire în toate aceste zile, am încheiat împreună campul „Dragostea – întoarcerea la rădăcini”.
A fost încununarea tuturor pașilor făcuți, a tuturor căutărilor, a bucuriilor, provocărilor și descoperirilor trăite împreună, primind darurile pe care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare le-a lăsat pe aceste meleaguri pentru noi: credința, dragostea, curajul, nădejdea, unitatea și statornicia.
Ne-am bucurat, înainte de toate, de binecuvântarea de a fi fost împreună. Pentru că aceasta a fost, poate, cea mai mare comoară pe care am descoperit-o - oameni care au mers pe același drum, cu aceeași inimă.
Privind zidurile Dragomirnei am înțeles că adevărata întoarcere la rădăcini abia începe în fiecare dintre noi, acolo unde dragostea prinsă în aceste zile este chemată să rodească mai departe.
La sfârșitul acestei călătorii, inimile noastre sunt pline de recunoștință față de toți cei care, din bunătatea lor, ne-au fost alături. Fie că ne-au sprijinit prin rugăciune, prin sfat, prin muncă, prin ospitalitate, prin încredere sau printr-un gest discret, fiecare a pus o cărămidă la această lucrare. Poate că uneori nici noi nu am conștientizat pe deplin cât de multe mâini au lucrat, nevăzut, pentru ca aceast camp să poată fi început, dus la bun sfârșit și să înflorească în sufletele copiilor.
Dumnezeu să răsplătească fiecăruia dragostea și binele dăruite! Iar noi nădăjduim să purtăm mai departe, prin faptele noastre, tot ceea ce am primit în aceste zile binecuvântate.
Drumul răzeșilor lui Ștefan se încheie aici, însă drumul întoarcerii la rădăcini abia începe.
Mănăstirea Dragomirna
