06/10/2026
Se împlinesc astăzi, 6 octombrie 2026, 31 de ani de la decernarea Legiunii de Onoare, în grad de ofițer, Seniorului Corneliu Coposu!
Acest moment a reprezentat pentru " președintele moral al României " o recunoaștere pentru lupta și jertfa sa, pentru principii și valori, pentru adevăr și dreptate.
În alocuțiunea sa de la Ambasada Franței, Excelența Sa, domnul ambasador, Bernard Boyer, a avut unul dintre cele mai remarcabile discursuri despre personalitatea și Omul, Corneliu Coposu :
" Domnule,
Dacă vă dau acest titlu este pentru că în Franța dacă am zis „este un domn”, am spus totul. Dacă insist este numai pentru că rangul pe care mi-l dă funcția pe care o ocup și țara pe care o reprezint mă autorizează a mă hazarda astăzi la a îndrăzni să ridic banalitatea existenței mele la înălțimea destinului Dumneavoastră.
Dumneavoastră nu ați fost nici șef de stat, nici ministru, nici comandant de oști, nici academician, nici măcar ambasador. Dar nu ați avut nevoie de toate aceste titluri pentru a vă face un nume. Un nume pretutindeni recunoscut și respectat. Acest titlu nu l-ați dobândit fiind un tânăr cu mintea înfierbântată, cu gândul la plăceri, la aventuri sau la călătorii în țări exotice. Nu ați fost nici un Don Quijote care aleargă după un ideal și căruia îi place să apară în fața camerelor de televiziune.
Dumneavoastră erați un tânăr care, ca mulți alți tineri, aparțineați unui partid și care, într-o zi, fără să îl căutați, v-ați întâlnit destinul. L-ați întâlnit într-o formă pe care o ia în mod regulat, de când cunoaștem istoria, și ați acționat asemenea unor figuri care au întâlnit și ele același destin.
Acela al lui Iosif, care a refuzat să recunoască divinitatea faraonului, acela al personajelor tragediei grecești, care au refuzat să se supună nedreptății zeilor, acela al primilor creștini, care au refuzat să aducă sacrificii împăratului, iar, mai aproape de noi, catolicii englezi și protestanții francezi, care au refuzat să se supună arbitrajului regal.
Însă destinul pe care l-ați întâlnit Dumneavoastră este cu certitudine unul dintre cele mai redutabile printre acelea pe care le-ar putea întâlni un om, pentru că stalinismul, în forma lui cea mai sinistră, a adăugat la suprimarea victimelor plăcerea perversă a înjosirii preliminare.
Iar când niște imitatori au vrut să impună altor țări cele ce s-au petrecut la Moscova în procesele din 1936, Dumneavoastră ați zis NU. Și aceasta v-a costat scump, adică 17 ani de recluziune și presiuni de tot felul, urmați de un regim de supraveghere. V-ați lăsat acolo, din păcate, ceea ce oamenii, pe bună dreptate, numesc cei mai frumoși ani din viață. Ați câștigat în schimb ceea ce doar câțiva oameni pot aprecia – respectul complet față de sine însuși și faptul de a putea trăi cu conștiința împăcată.
Era normal ca după revoluție să jucați un rol important în țara Dumneavoastră pentru care sunteți un punct de referință. Eu nu pot, desigur, din rațiuni pe care le veți înțelege și care țin de esența funcției pe care o ocup, să vorbesc despre această perioadă a vieții Dumneavoastră. […]
Cred că pot zice că nici o țară nu se poate compune numai din ființe de excepție. Astfel, nu toți francezii sunt de Gaulle, după cm nu toți englezii pot fi Churchill și nici toți românii nu pot acționa așa cm ați acționat Dumneavoastră și unii dintre prietenii Dumneavoastră. Trebuie deci ca lucrurile să se facă deopotrivă și cu unii și cu ceilalți. Cred că, până la urmă, singurul lucru care separă ființele umane este existența unor oameni cm sunt cei care au vrut să vă impună convingerile și pretențiile lor.
Nu se poate admite ca, cineva să vă impună să ziceți că binele e rău și răul e bine. Trebuie să refuzăm cu orice preț excepțiile de la această aserțiune. Nimic în viață nu este imprescriptibil, în afară de crimele împotriva umanității.
Putem gândi, dar nu am avea dreptate, că purtarea Dumneavoastră și a unora dintre prietenii Dumneavoastră, este, pentru cei care nu au avut ocazia să treacă prin ceea ce ați trecut Dumneavoastră, un fel de reproș în viață. Ei bine, eu cred că este exact invers.
Una din grațiile pe care umanitatea le-a dobândit este exact acest fenomen comunitar care face ca un întreg grup să beneficieze de ceea ce unul singur face.
Grație Dumneavoastră și grație unui număr de oameni, România de astăzi este o Românie liberă, iar toți românii, oricine ar fi ei și orice ar fi făcut, se recunosc în Dumneavoastră. Dacă aș fi fost teolog, aș zice că aceasta este o taină a comuniunii în sacru într-un fel aplicat universului laic. […]
Și nu aș putea încheia mai bine în ceea ce vă privește decât apelând la ajutorul unuia dintre marii Dumneavoastră poeți, un mare poet marcat de influența germană. Și fac acest lucru întrucât nu pot pretinde că dețin monopolul cuvântului; de fapt toată Europa vă zice ceea ce vă zis și eu acum: „Fiii tăi trăiască numai în frăție…” și sar câteva versuri pentru a vă zice: „Dulce Românie, asta ți-o doresc.”
În numele Președintelui Republicii Franceze și în virtutea puterilor date mie, Vă fac Ofițer al Legiunii de Onoare. "
6 octombrie 1995
Dumnezeu Să-l ierte și Să-i aducă odihna cea veșnică!
