Asociatia Respect Reciproc

Asociatia Respect Reciproc Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Asociatia Respect Reciproc, Non-Governmental Organization (NGO), Bucharest.

ASOCIATIA RESPECT RECIPROC
~Sprijin pentru toti~

Scopul principal al asociatiei îl constituie desfășurarea acțiunilor de sprijin, educatie și dezvoltare pentru copii si adulti. Scopul principal al ASOCIATIEI RESPECT RECIPROC îl constituie desfășurarea acțiunilor de sprijin, educatie și dezvoltare pentru copii si adulti, in urmatoarele domenii mai jos mentionate:
-În domeniul culturii și industriilor creative;
-În domeniul serviciilor sociale și de sănătate;
-În domeniul dezvoltării capitalului uman;
-În domeniul dezvoltării durabile, a guvernanței comunităților și a consolidării capitalului social;
-Administrarea de rețele, clustere, hub-uri, proiecte și programe.

28/09/2026
Așa cm v-am obisnuit, continuăm campania noastră de promovare a obiectivelor turistice din România și astăzi în cadrul ...
28/09/2026

Așa cm v-am obisnuit, continuăm campania noastră de promovare a obiectivelor turistice din România și astăzi în cadrul celui de-al cincilea episod dorim să vă prezentăm Mănăstirea Bunea – o poveste de peste 370 de ani.

Biserica veche de la Mănăstirea Bunea, din zona Vulcana-Băi, este unul dintre cele mai interesante monumente istorice din nordul județului Dâmbovița.

Așezământul se află într-un cadru împădurit, pe muntele Vâlcana, iar accesul se face dinspre Vulcana-Băi, prin zona împădurită.

Originile așezământului sunt plasate în anul 1654, în timpul domniei lui Matei Basarab. Ctitorul este Bunea Grădișteanu, demnitar al domnitorului. Așezământul a fost inițial cunoscut ca Schitul Bunea, iar documentele istorice folosesc de-a lungul timpului denumiri diferite: schit, mănăstioară și mănăstire.

Biserica veche are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și este considerată monument istoric, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul DB-II-m-A-17770.

Aceasta este o construcție specifică arhitecturii muntenești din epoca lui Matei Basarab.

Un episod foarte interesant este consemnat pentru anul 1696.

Potrivit prezentării oficiale a comunei, la 21 ianuarie 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu a trecut pe la Bunea și a făcut o milostenie către așezământ.

Mănăstirea a beneficiat, de altfel, de-a lungul timpului de danii și privilegii domnești, ceea ce arată că a avut o anumită importanță în rețeaua așezămintelor monahale din zonă.

Biserica nu este astăzi identică celei construite în 1654, aceasta trecand prin mai multe intervenții.

Poate cel mai impresionant lucru la Bunea nu este dimensiunea construcției, ci faptul că un lăcaș ridicat în anul 1654 a traversat aproape patru secole de istorie.

A trecut prin schimbări de administrație, reparații, perioade dificile și transformări ale vieții monahale. În anul 1726, egumenul Climent Grădișteanu a închinat schitul Mitropoliei Ungrovlahiei, pentru ca acesta să rămână sub protecția și grija Mitropoliei.

În timp, biserica veche a devenit prea mică și improprie pentru desfășurarea slujbelor, iar între anii 1998 și 2001 a fost ridicată în apropiere biserica nouă.

Si poate aici este farmecul adevărat al Buneei. Bunea nu este doar o biserică veche. Este un loc în care istoria se întâlnește cu pădurea.

Drumul către vechiul așezământ trece prin zona împădurită a muntelui, iar această izolare explică într-o anumită măsură caracterul de loc de reculegere pe care l-a păstrat.

Aici, liniștea nu este doar lipsa zgomotului.

Este o stare.

Mănăstirea Bunea este un fragment de istorie dâmbovițeană, păstrat între copaci, piatră, cărămidă și rugăciune.

Un loc care merită descoperit

Un loc care merită protejat

Un loc care merită povestit mai departe

Descoperim România. Descoperim poveștile locurilor care ne aparțin tuturor.

În cadrul episodului 4 al campaniei noastre de promovare a obiectivelor turistice din România, dorim să vă prezentăm Ora...
22/09/2026

În cadrul episodului 4 al campaniei noastre de promovare a obiectivelor turistice din România, dorim să vă prezentăm Orașul PUCIOASA – ORAȘUL CARE ASCUNDE MAI MULTE POVEȘTI DECÂT CREDEM

Când spui Pucioasa, te gândești la stațiunea balneară si la apele sulfuroase. Dar Pucioasa înseamnă mult mai mult.

În spatele străzilor de astăzi se află sate vechi, case care au trecut prin istorie, izvoare despre care se vorbea încă din secolul al XIX-lea, vile de odinioară, o gară construită în 1894 și povești care s-au transmis din generație în generație.

Aici, apele sulfuroase au transformat o așezare într-o stațiune cunoscută, iar în secolul al XIX-lea mostrele apelor de la Pucioasa au ajuns până la Expoziția de la Viena.

Aici existau odinioară băi, vile, un Casino, serate, baluri, muzică militară, tenis și excursii.

Și tot aici există povești care încă așteaptă să fie redescoperite.

ASOCIAȚIA RESPECT RECIPROC începe să le caute și să vi le spună.

Deoarece un loc nu înseamnă doar ceea ce vezi.

Înseamnă și ceea ce s-a întâmplat acolo.

Pucioasa – o poveste care merită redescoperită.



PUCIOASA – Orașul apelor tămăduitoare

Așezată între dealurile subcarpatice ale Dâmboviței, Pucioasa este una dintre localitățile cu o puternică tradiție balneară din România.

Istoria sa este strâns legată de izvoarele minerale sulfuroase, a căror valorificare a început în secolul al XIX-lea.

Astăzi, Pucioasa este o stațiune turistică de interes național, oferind vizitatorilor, pe lângă tradiția tratamentului balnear, peisaje deosebite, precum și numeroase locuri de vizitat cm ar fi: Parcul Independentei, Parcul Moțăianca, Muzeul de Etnografie şi Folclor, Lacul de acumulare Pucioasa, Monumentul inchinat Eroilor Orasului Pucioasa cazuti in Primul Razboi Mondial, Clubul Copiilor - Casa Nicolae Mateescu, Muzeul Aviatic "Aripi Româneşti" - Dr. Ing. Cosmonaut Dumitru Dorin Prunariu, Gara istorică din Pucioasa, Centrul de Informare și Promovare Turistică si nu numai.

Pucioasa este un loc în care natura, istoria și tradiția balneară se întâlnesc într-un colț liniștit al Dâmboviței.

Istoria sa este mai veche decât numele actual: Podurile de Jos și Podurile de Sus sunt atestate documentar în anul 1461, Șerbănești în anul 1538, iar în anul 1649 apare denumirea „Piatra Pucioasa”. În jurul anului 1760, mai multe dintre aceste așezări s-au contopit.

După anul 1828, apele sulfuroase au început să fie valorificate, iar localitatea s-a transformat treptat într-o stațiune.

Un moment important a fost în anul 1873, când mostre ale apelor Pucioasei au ajuns la Expoziția de la Viena. În epocă erau cunoscute mai multe izvoare, inclusiv „fântâna de pucioasă”, o fântână pentru băi și o fântână cu ape feruginoase.

De aici provine și numele de pucioasă, adică sulf.

Odată cu dezvoltarea stațiunii au apărut vile, case de vacanță și clădiri destinate vizitatorilor veniți la tratament.

Printre acestea se aflau:

-Casa Nicolae Mateescu, construită în anul 1934 de catre arhitectul Constantin Joja, unde arhitectura tradițională românească se combină cu elemente moderne;

-Vila Aurelia, atribuită perioadei interbelice;

-Vila Ion Ion, Vila 13 și Vila Floricica, dezvoltate în contextul regulamentelor speciale pentru construcțiile din stațiunile balneare;

-Casa Mielu Pietroșanu, construită în prima jumătate a secolului XIX;

-Casa Mircescu, legată de activitatea comercială a fraților Costică și Gheorghe Mircescu;

-Casa Mihalache Dobrescu, care găzduiește astăzi Muzeul de Etnografie și Folclor.

Așadar, Pucioasa poate fi privită și ca un mic oraș-muzeu al arhitecturii.

De asemenea, un alt capitol important este gara, cea care a legat Pucioasa de lume.

Gara Pucioasa a fost inaugurată la 27 mai 1894 și este inclusă în Lista Monumentelor Istorice și în itinerariul „Gări de Poveste”.

Venirea căii ferate a avut o importanță enormă pentru o stațiune: oamenii puteau ajunge mai ușor la băi, iar Pucioasa putea intra într-un circuit turistic mai larg.

Totodata, Pucioasa nu însemna doar tratament. În perioada de dezvoltare a stațiunii exista și o adevărată viață socială.

În parc funcționa un Casino unde aveau loc serate, baluri, conferințe și proiecții cinematografice.

Astăzi, Parcul Independenței păstrează o parte din memoria acestei perioade. Parcul este asociat veteranilor Războiului de Independență din 1877–1878 și are la intrare Monumentul Eroilor Neamului.

Cu alte cuvinte, atunci când pășim astăzi pe străzile Pucioasei, pășim peste o istorie formată din mai multe sate și comunități.

Orașul de astăzi este rezultatul întâlnirii lor.

Respect pentru locurile care ne-au construit istoria.

17/09/2026
În episodului 3 din cadrul campaniei noastre de promovare a obiectivelor turistice din România, dorim să vă prezentăm CA...
14/09/2026

În episodului 3 din cadrul campaniei noastre de promovare a obiectivelor turistice din România, dorim să vă prezentăm CASA-ATELIER „GABRIEL POPESCU” – O POVESTE DESPRE ARTĂ, PASIUNE ȘI RĂDĂCINI

Casa-Atelier “Gabriel Popescu” este un obiectiv cultural deosebit, situat într-un colț liniștit din Județul Dâmbovița, aflat în Satul Gura Vulcanei, Comuna Vulcana-Pandele, ascunsă printre dealuri și verdeață.

Este locul în care un artist a ales să-și transforme propria casă într-un spațiu dedicat artei.

Cine a fost Gabriel Popescu?

Gabriel Popescu (1866–1937) a fost unul dintre cei mai importanți gravori români și unul dintre pionierii artei gravurii din România. A fost și profesor la Școala Națională de Arte Frumoase din București, activitatea sa artistică și pedagogică având o contribuție importantă la dezvoltarea gravurii românești.

Între 1902 și 1905, cu sprijinul și colaborarea arhitectului Alexandre Clavel, prietenul său, Gabriel Popescu a ridicat această casă, însă nu a fost o construcție obișnuită.

Artistul s-a implicat direct în conceperea ei, de la elementele arhitecturale și mobilier până la atelierul în care urma să lucreze. Casa a fost gândită ca locuință și atelier de creație, arhitectura acesteia fiind foarte interesantă deoarece combină următoarele elemente:

Parter din zidărie de cărămidă;

Etaj din lemn;

Elemente inspirate din arhitectura tradițională românească;

Soluții moderne pentru începutul secolului XX;

Un atelier de gravură foarte generos, amplasat la etaj;

Un luminator mare, prin care lumina naturală pătrundea direct în atelier.

Practic, casa îmbină locuința tradițională românească cu atelierul unui artist modern, ceea ce o face foarte rară în patrimoniul arhitectural românesc.

În atelier se află presa de gravură din lemn concepută de catre Gabriel Popescu, aceasta având doi cilindri acționați printr-o manivelă, precum și instrumente și obiecte legate de procesul de creație. Este o mărturie rară a modului în care se realiza gravura artistică la începutul secolului XX.

Casa a fost deschisă publicului ca muzeu la 15 mai 1973, prin contribuția și donațiile familiei artistului. Astăzi este un important monument de patrimoniu și un loc în care istoria artei românești poate fi descoperită într-un cadru autentic.

De asemenea, Consiliul Județean Dâmbovița a derulat un amplu proiect de restaurare și consolidare, finanțat prin mecanismele financiare SEE și Norvegian iar restaurarea a readus casa în circuitul cultural și turistic.

Astăzi, Casa-Atelier face parte din patrimoniul Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.

Să pășești în atelier înseamnă să te apropii de lumea unui artist care a transformat liniștea satului natal într-un spațiu al creației.

Este o invitație la o călătorie în timp.

Să privești presa de gravură, mobilierul, obiectele de lucru și luminatorul atelierului înseamnă să înțelegi că arta nu se naște întotdeauna în marile orașe.

Uneori, arta se naște într-o casă de pe un deal, într-un sat din Dâmbovița.

Așa cm v-am promis, continuăm campania noastră de promovare a obiectivelor turistice din România și astăzi în cadrul ce...
08/09/2026

Așa cm v-am promis, continuăm campania noastră de promovare a obiectivelor turistice din România și astăzi în cadrul celui de-al doilea episod dorim să vă prezentăm Cascada Căprioara situată în apropiere de Moroeni, Judetul Dâmbovița.

Cascada Căprioara reprezintă un obiectiv natural mai puțin cunoscut din zona montană a județului Dâmbovița, aceasta se găsește în zona Căprioara–Gâlma, pe versantul sudic al Munților Bucegi, în arealul comunei Moroeni, la aproximativ 750 m altitudine, accesul făcându-se din DN 71 pe un drum asfaltat către zona hidrocentralei Dobrești.

Cascada este amplasată chiar în apropierea drumului, ceea ce o face interesantă pentru că nu necesită o drumeție montană dificilă pentru a o vedea.

Un element foarte particular al zonei este combinația dintre cascadă, pădurea montană și vechiul funicular Fieni–Lespezi. Acest funicular industrial, construit pentru transportul calcarului între fabrica de ciment din Fieni și cariera Lespezi, are aproximativ 27 km și 168 de stâlpi de beton, fiind pus în funcțiune în anul 1941.

Așadar, locul are o combinație destul de rară:

Natură + apă + pădure + patrimoniu industrial + peisaj montan.

De asemenea, Cascada poate fi inclusă într-o excursie mai amplă prin zona Moroeni–Bucegi.

În apropiere se află:

Cheile Răteiului;
Cheile Orzei;
Lacul Scropoasa;
Lacul Bolboci;
Cheile Tătarului;
Valea Ialomiței;
Zona Gâlma–Dobrești.

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Asociatia Respect Reciproc posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share