Născut în Moldova

Născut în Moldova Născut în Moldova

Ideea Unirii la moldovenii din Gubernia Basarabiei în vecul. XIX (documente rusești)Prima imagine: Am primit informații ...
17/08/2026

Ideea Unirii la moldovenii din Gubernia Basarabiei în vecul. XIX (documente rusești)

Prima imagine:

Am primit informații că nobilimea basarabeană, pregătindu-se a redacta o adresă împăratului, cu prilejul evenimentelor din Polonia, este împiedicată de opoziția partidului boierilor, care visează să restabilească nația moldovenească în Basarabia, în vederea apropierii împrejurărilor care ar da nației dreptul a cere unirea cu Moldova.

În fruntea acestui partid stau: secretarul adunării deputaților nobilimii Alexandru Cotruță, fratele lui, judecătorul Carol Cotruță, doi frați Casso (fiii lui Stepan Casso), doi frați Ioan și Constantin Cristi, Constantin Cazimir și fiul lui, student.

Rog excelența voastră să mă înștiințați, în ce măsură informația aceasta merită crezare.”

A doua imagine: Document din Cancelaria guvernatorului general al Rusiei Noi și al Basarabiei (1864)

Am primit din Moldova informațiuni: că între Cahul și Chișinău s-a înființat de către revoluționari o poștă pentru transmiterea corespondenței lor și pentru trecerea, fără pașapoarte, a oamenilor, de la care iau, pentru aceasta, câte 3 ruble, și că astfel de poștă există între Ismail și Cetatea Albă; că moldovenii de la Chișinău (tineri din bune familii) au legături cu Iașii și Bucureștii¹ pentru unirea Basarabiei cu Principatele prin mijlocirea moldovenilor, care vin din Principate la Chișinău pentru scrisori.

A treia imagine: Partea Dreaptă

Vizitând în anul 1867 așezămintele școlare din regiunea Odesei, domnul ministru al instrucțiunii publice a observat între altele și faptul că moldovenii din Basarabia, care de mult trăiesc în Rusia, nu toți cunosc limba rusă, în unele parohii ortodoxe până acum toată slujba bisericească se face în limba moldovenească. Călăuzit de convingerea că este absolut necesar a se pune capăt acestei despărțiri de stat întrucât acum, poate, mai mult ca oricând, cultura rusă a moldovenilor din Rusia a căpătat o semnificație politică, deoarece unirea Moldovei cu Valahia² și formarea unui principat aproape neatârnat și puțin binevoitor pentru noi produce o acțiune de atracție vădită și la vecinii moldoveni din Basarabia. Domnul ministru a considerat ca o datorie ca în darea de seamă a așezămintelor școlare vizitate de el la 1867 să aducă acest lucru la cunoștința Înălțimii sale Imperiale, anunțând că el socotește la timpul său să roage pe Prea Sfințitul Chișinăului să ia parte la această chestiune, cu speranța că silințele unite ale două departamente nu numai că vor lămuri, dar vor dezlega favorabil problema expusă.

Aducând la cunoștință cele mai sus arătate, graful D. A. Tolstoi m-a însărcinat să deleg în Basarabia un profesor cu experiență pentru amănunțită inspecție a tuturor școlilor primare de acolo și pentru culegerea informațiilor care se vor părea necesare la examinarea arătatei chestiuni, iar informațiile culese să fie prezentate de mine alteței sale.

Ca urmare a acestui fapt am delegat pe directorul școlilor din Basarabia, pe consilierul de stat Ianovschi, ca să inspecteze amănunțit toate școlile primare existente în Basarabia și să adune informațiunile necesare în arătata chestiune, iar pentru acest lucru să folosească și pe revizorii școlilor județene, după alegerea sa.

Deci mă adresez către excelența voastră, cu plecată rugăminte, ca să dați un concurs binevoitor domnului Ianovschi și revizorilor de la școlile județene, întru împlinirea cu succes a delegației date la inspectarea tuturor școlilor primare din Basarabia, precum și la adunarea informațiunilor din acele localități, unde nu există școli.

Mă folosesc de acest prilej ca să rog excelența voastră să primiți încredințarea în întreaga mea cinste și adevărat devotament.

¹ Se vede că curentul nelegiuit, imperialistic şi colonizator a Bucureştiului a pătruns şi în Moldova de Est.
² Mai bine spus ocuparea Moldovei de către România, Ungrovlahia, Valahia ori Muntenia

15/08/2026

Fiecare din noi reprezintă viitorul!

By lilianiatco

Despre Amfilohie Hotiniul I: Amfilohie Hotiniul este singurul episcop moldovan, cunoscut sub numele de Hotiniul. Nicolae...
14/08/2026

Despre Amfilohie Hotiniul I:

Amfilohie Hotiniul este singurul episcop moldovan, cunoscut sub numele de Hotiniul. Nicolae Iorga îl socoteşte “probabil putnean¹". Însă protoiereul Ioan Lisnic afirmă că era originar din nordul Ţării Moldovei² şi că a fost călugărit la mănăstirea Secu, unde îşi avea şi metania. Mărturie ne serveşte un pomelnic al acestei mănăstiri în care era trecut şi „Amfilohie Secul”³.

După unele surse ar fi învăţat la şcoala mănăstirească de la Putna, însuşindu-şi cunoştinţe în domeniile filosofiei, astronomiei, fizicii, matematicii, geografiei, istoriei, apoi ar fi studiat teologia la Academia Movileană din Kiev⁴. Se presupune că episcopul Amfilohie ar fi studiat şi în Rusia, Polonia şi Italia. Mai tîrziu, pleacă în Italia unde îşi consolidează cunoştinţele, în special cele laice. Era un adevărat poliglot, cunoştea la perfecţie mai multe limbi: slava veche, greaca, latina, rusa şi italiana⁵. Era un excelent filolog dar şi matematician⁶.

Dintr-o scrisoare adresată ... ,,Celui întocma arhiereilor, marele arhimandrit al sfintei, dumnezeieştei şi împărăteştei Lavre Pecersky, Kiriu Kir Zosima", cu data din 10 Ianuarie 1768, aflăm că Amfilohie fusese prin Rusia, zăbovindu-se şi pe la Kiev, unde s-a învrednicit să sărute sfintele moaşte cari „se află în sfintele peşteri ale Pecerscăi".

El avea probleme financiare cu Eparhia sa, deoarece i se destăinuie prietenului său Zosima scriind: ,,Mi-au încredinţat această puţină eparhie di păstorie, a roabei cetăţi a Hotinului, întru care oaia petrece dimpreună cu lupul (îi compară pe creştini cu oile, şi pe agareni cu lupii, vrînd, probabil să ne dea o icoană a luptelor ce se dădeau între musulmani şi creştinii ortodocşi, în cuprinsul eparhiei sale ) ... fiind eparhie şi datoare, cu cinci mii lei din trecutele vremi, pentru birul stăpînitorilor". Cine erau acei stăpînitori? De sigur, Turcii, sau poate mitropoliţii Proilaviei, cari puneau dări pe cler şi pe popor în folosul lor.

Despre persoana sa, adaogă: "Şi eu fiind slab de chiverniseli, întru care petrecem şi mai 'naint ... şi acum neavînd nici o afacere pentru cele ce se cuvine: arhiereşti podoabe, adecă sfinte veşminte, am năzuit la mila şi ajutorul sfinţiei tale, ca să te milostiveşti din cele ce vei fi avînd mai vechi, vro mitră i trichele i veşminte i cu ce te va lumina duhul sfînt şi pentru mila ce vei face milostivul Dumnezeu, iţi va da mila cerească; iar noi vom avea datoria a pomeni prea cinstitul nume al sfinţiei tale, la toate slujbele noastre. Sărindar vom sluji, poruncind. Cu al cărei dar şi iubire de oameni i blagoslovenie Domnului să fie peste sfinţia ta, totdeauna şi în veci. Amin.⁷”

Activitatea episcopală a lui Amfilohie este prea puţin cunoscută. Spre sfîrşitul anului 1772, găsim o gramată de hirotonie, dată de Amfilohie al Hotinului. Este gramata preotului Teodosie Zdanevici, care a fost hirotonit ceteţ, ipodiacon, diacon şi preot desăvîrşit, "aici, în sfînta noastră episcopie, în Hotin, în biserica unde este hramul sfîntului şi marelui Grigorie Bogoslovul, pentru parohia din satul Hlinoaia, la biserica unde se prăznueşte hramul sfîntului marelui mucenic Dimitrie". Gramata are data: 1772 Decemvrie 5 şi este semnată: Amfilohie episcopul Hotinului⁸. Aceasta este singura gramată cunoscută pînă acum, pe numele lui Amfilohie Hotiniul. Din cuprinsul ei, se vede că el se afla, la această dată, la Hotin, unde a săvîrşit sfînta slujblă şi a hirotonit un preot „aici în sfînta noastră episcopie, în biserica unde este hramul sfîntului şi marelui Grigorie Bogoslovul". Deci el se socoteşte de drept, episcop al Hotinului, deşi eparhia aceasta fusese dată sub ocîrmuirea episcopului de Rădăuţi, încă de la începutul războiului ruso-turcesc în Moldova şi Ungrovlahia (1771). Unde fusese pînă acum? Este probabil că fusese în Italia, de unde venise abea atunci, spre sfîrşitul anului 1772.

¹ Istoria Bisericii Romîneşti Şi A Vieţii Religioase A Romînilor de N. Iorga, Volumul al II-lea, 1909, pag 175.
² Episcopul Amfilohie Hotiniul. Activitatea eclesiastică şi cea editorială de Ioan Lisnic în “Buletin Informativ al Simpozionului Naţional. Rolul Mănăstirii Secu în viaţa religioasă Ţării Moldovei”, vol VI, 2020
³ Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 2, București, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 476 ; Costin C**t, Pomelnicul Mănăstirii Secu din 1845, în „Buletinul informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei”, III, Piatra Neamț, Editura Cetatea Doamnei, 2017, p. 207 („Amfilohie ot Secul”).
⁴ De Obşte Gheografie (Iaşi, 1795) – Canţîr Galina pe blogul “carterarasiveche”
⁵ Ioan Lisnic: op. cit., pag 85
⁶ Avxentii Stadniţchi, Amfilohii, Episcop Hotinschii, în „Chişinevschie Eparhialinâe Vedomosti”, nr. 21, 1890, p.
924.
⁷ Iustin St. frăţiman: Studiu contributiv la istoricul mitropoliei Proilaviei, 1923, pag 69 – 71.
⁸ Iustin St. frăţiman. op. cit., pag 316 şi următoarele.

Înca puțintel și luna lui Cuptor își strînge catrafusele și se duce, iar vara, cu tot alaiul ei de căldură, harbuz, căpș...
13/08/2026

Înca puțintel și luna lui Cuptor își strînge catrafusele și se duce, iar vara, cu tot alaiul ei de căldură, harbuz, căpșuni și bunătățuri de pe plaiul moldovenesc, se duce și ea pe unde-i este rînduit. Și noi, ce să facem? Ne uităm în urmă, oftăm oleacă și zicem: „Ei, dar frumoasă mai fu vara asta!”

Nădăjduim că v-ați înfruptat din căpșuni, harbuz și din toate cele cu care ne miluiește pămîntul nostru, an de an, cu aceeași dărnicie cu care mămuca își aștepta nepoții la poartă.

Căci n-ai cm să fii născut în Moldova și să nu te atingă, măcar oleacă, toate cele ce-ți aduc aminte de ACASĂ.

Un miros de pîine caldă scoasă din cuptor — și gata, parcă ești iar copil. Un nuc bătrîn de la poarta bunei își clatină frunza în vînt: fîș-fîș… și parcă-l auzi cm te strigă. O uliță pe care ai făcut primii pași, o casă cu prispa ei, un grai auzit din copilărie, o vorbă bătrînească, un cîntec, o datină — și inima începe a bate nițel mai altfel.

Asta-i Moldova: simplă, dar cu suflet mare.

„Născut în Moldova” s-a născut tocmai din dorul acesta. Din dorința de a ne aduce aminte că lumea-i frumoasă și că fiecare neam are frumusețea lui, dar noi, moldovenii, avem un fel al nostru de a ne recunoaște unii pe alții: după grai, după obiceiuri și datini, după amintirile din copilărie, după hazul nostru, după felul în care știm să stăm la masă, să spunem o vorbă cu tîlc și să ne veselim din te miri ce.

Și dacă toamna se numără bobocii, apoi om număra și noi urmăritorii noștri, că doar n-o să-i lăsăm de izbeliște!

Așa că revenim cu drag și vă spunem iarăși: Bună ziua, oameni buni, tuturor celor Născuți în Moldova!

Am lipsit. Și poate că unii s-au întrebat unde ne-am dus și de ce-am tăcut. Dar, vorba ceea, tăcerea nu-i totuna cu nepăsarea. Uneori omul tace ca să-și adune puterile, să cugete, să caute, să se primenească la minte și la suflet și, apoi, să vină înapoi mai strașnic, mai iscusit și cu mai multă tragere de inimă.

Așa și noi.

Ne întoarcem cu gîndul de a grăi mai apăsat, mai cu haz și mai cu folos, pînă să audă o lume întreagă că suntem Născuți în Moldova.

Și mai este ceva.

„Născut în Moldova” este despre ACUM.

Despre a ne apăra cu demnitate și cu vitejie pămîntul, limba, identitatea și suveranitatea. Despre răspunderea ce-o purtăm față de cei ce-au fost înaintea noastră și față de cei ce-or veni după noi.

Că poți pleca departe, poți vedea lumea, poți învăța, poți izbuti și poți clădi lucruri mărețe. Dar unde te-ai duce și oricît de sus ai ajunge, există un loc care merge cu tine.

Locul unde-ai învățat ce înseamnă ACASĂ.

Pentru că așa este moldovanul și așa am înțeles că suntem cei mai frumoși, cu grai de sat și cu povești în traistă.

Pentru că Satul e veșnicia.

Și de aceea, dragii noștri, dacă aveți prilejul să schimbați un cuvînt modern cu unul vechi de-a mâcăi, faceți-o fără sfială!

Scoateți de prin ladă vorbele bătrînești, scuturați-le de colb și puneți-le iar la treabă. Căci cu cît grăim mai simplu și mai aproape de rădăcină, cu atît mai multă căldură putem stîrni în sufletul celui care ne citește.

Școlile și universitățile ne-au mai șters pe ici, pe colo culoarea limbii și ne-au făcut-o uneori prea curată, prea netedă, prea sterilă. Dar limba adevărată are miros de pămînt, de pîine și de ploaie. Are „hîrșt!”, „țup!”, „hop!” și „hai, măi, încoace!”. Are rîs, are dor, are năduf și are suflet.

Cum zicea Mateevici despre limba aceea meșteșugită și îndepărtată de graiul nostru:

„Și miroase a leacuri luate din dugheni…”

Ei bine, noi vrem să miroasă a pîine scoasă din cuptor, a busuioc, a fîn cosit și a ploaie peste țărînă.

Că este cu neputință să fii moldovan și să nu simți, din cînd în cînd, furnicături pînă-n vîrful degetelor cînd auzi un grai drag, o doină, o vorbă de-a mămucăi sau un cîntec care te duce, cît ai zice „pîs!”, înapoi acasă.

Așadar, oameni buni, noi ne-am întors.

Cu graiul nostru, cu hazul nostru, cu dorurile noastre, cu toate vorbele cele vechi pe care nu vrem să le lăsăm să piară.

Pentru că „Născut în Moldova”,este despre mine.
Despre tine.
Despre noi.

Despre rădăcini.

Despre ACASĂ.

Și, mai ales, despre puterea de a nu uita cine sîntem, oriunde ne-ar purta viața.

Bună ziua din nou, dragilor!

Hai să ne apucăm de treabă, că doar n-om sta cu mîinile-n sîn!

Bătălia de la Hotin (1616) povestită de Charles de JoppecourtPrima imagine: Istoria scurtă și adevărată a unor lucruri v...
11/08/2026

Bătălia de la Hotin (1616) povestită de Charles de Joppecourt

Prima imagine: Istoria scurtă și adevărată a unor lucruri vrednice de amintire, întâmplate în recentele tulburări din Moldova

A doua imagine:

Capitolul XXIX

Către sfîrșitul lunii martie, pașa împreună cu acel Ștefan (Tomșa al II-lea) și cu un principe tătar numit Monoza au hotărît să înainteze cu toată armata lor, care era de 20.000 de oameni, asupra Hotinului și cînd au fost la două leghe numai, au poposit o zi, pentru a da răzag oamenilor lor să se hodinească puțin. În acest timp principii și-au așezat armata în linie de bătaie pe un mic șes, care se afla doar la un sfert de leghe de Hotin și au lăsat în cetate 1000 de călăreți aleși, care trebuiau să fie comandați de principele Korecki. Ei făcuseră aceasta dinadins, bănuind că turcii se vor așeza între cetate și armata principilor, astfel că la o nevoie, aceștia (polonii) să nu se poată retrage în cetatea, care era socotită de neînvins. Ei au scos din cetate opt tunuri pe care le-au așezat
într-un loc întărit anume, și care era puțin împădurit, ceea ce le-a fost de mare folos. În cetate au mai rămas destule tunuri pentru a o apăra, dacă cumva ar fi fost împresurată. Pe de altă parte, pașa, care credea că îi și ține pe principi la cheremul său², căci fusese înștiințat că ei nu aveau nici jumătate din numărul oamenilor săi, își porni armata sa într-o bună ordine în zorii zilei. Aceasta a ajuns lângă Hotin către orele șapte, oprindu-se puțin pentru a avea timp să recunoască armata principilor, apoi s-a dus să-și așeze tabăra între această armată și cetate, așa cm se prevăzuse, oamenii săi fiind așezați de către comandant, în ordinea în care aveau să lupte. Tătarii, care aveau o poftă grozavă să se răzbune pe cazacii de care fuseseră înfrînți în mai multe rînduri, s-au rugat să fie lăsați în frunte, ceea ce li s-a îngăduit. Și îndată ce au început să sune trîmbițele, ei au înaintat într-acolo unde zăriseră corpul cazacilor,

A treia imagine:

fără să se ferească nicidecum de tunurile care erau așezate chiar în partea aceea, dar nu se vedeau deloc. Iar cînd au văzut principii că dușmanii erau destul de aproape pentru a fi în bătaia tunului, au tras cu atîta îndemînare asupra lor cu tunurile încărcate cu ghiulele ferecate³ încît au fost dați peste cap mare parte din tătari, înspăimântându-i și pe ceilalți. Văzînd aceasta, cazacii s-au aruncat asupra lor cu atîta pornire, încât i-au tăiat în bucăți; apoi s-au retras îndată către armata lor, deoarece văzură venind spre ei un alt escadron de munteni și de moldoveni care alergau în ajutorul tătarilor, dar prea tîrziu, căci pînă atunci se și terminase cu ei. Domnul Tyszkiewicz, cu trupa sa de 1500 până la 1600 de călăreți bine înarmați, a pornit împotriva acelui escadron care înainta destul de hotărît contra tunurilor principilor și s-au luptat multă vreme pînă să se poată vedea de partea cui va fi izbînda. Comandantul armatei turcești a mai trimis în ajutorul a lor săi o trupă de 3000 de turci. Și tot astfel și din partea principilor, a înaintat un alt escadron de cazaci și moldoveni, care nu luaseră încă parte la luptă și care s-au năpustit cu atîta avînt și bărbăție, încît i-au silit pe turci să se retragă mai bine de 100 de pași. Atunci principele Alexandru (Movilă) a început să strige: Haideți, tovarăși, iată-i pe dușmani învălmășiți, haidem asupra lor cu bărbăție și izbînda va fi a noastră. Spunînd acestea a pornit cu tot restul armatei sale și a poruncit totodată să se tragă două salve de tun ca semnal pentru principele Korecki, ca să iasă din Hotin și să năvălească asupra ariergardei turcești, așa cm se înțeleseseră dinainte. Dar acesta nu așteptase acest semnal, ci și înaintase peste 300 de pași, de teamă ca lupta să nu se mîntuie fără el sau să nu fie acolo la nevoie.

Pașa observînd această stratagemă pe care nu o bănuise, precum și neizbînda tuturor acelora pe care îi trimisese în luptă și faptul că era atacat și din față, și din spate, a început să-și piardă cumpătul și trimițînd încă un escadron de turci și de munteni, în număr de aproape 2000 de călăreți, pentru a-i întări pe ai săi, s-a retras în tabără împreună cu Ștefan – care era tot atât de înfricoșat ca și el – și cu restul cavaleriei sale turcești ca să vadă care va fi sfîrșitul bătăliei, fără a mai lua însă parte la ea. Nu s-a văzut niciodată o luptă mai înverșunată și nici ceva mai îngrozitor decît ce s-a putut vedea timp de două ore cît a ținut acest îndoit atac, căci pe lîngă faptul că tot văzduhul dimprejur era întunecat de fum des, amestecat cu focurile archebuzelor⁴ și tunurilor, se auzeau strigăte, sau mai bine zis urlete înspăimântătoare din partea turcilor, care și-au pierdut în cele din urmă însuflețirea văzînd că nu le mai vine nici un ajutor.


¹ înconjurată
² (A fi sau a se afla, a sta etc.) la cheremul cuiva = (a fi sau a se afla, a sta etc.) la discreția, la bunul plac al cuiva.
³ ghiulele legate împreună printr-un lanț sau o bară și care se foloseau, de obicei, pentru a dărîma catargele corăbiilor.
⁴ Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca.

Sursa tălmăcirii: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IV, București, 1972

Address

Chișinău
Chisinau
2022

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Născut în Moldova posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share